On recommendations

In: Entrepreneurship / 23 comments

7 Feb 2011

Every time I ask for recommendations about different people I would like to work with I get platitudes like “he is OK”. So I thought about telling you a story with a moral.

I have a good friend – he’s Scottish but nationality bears no relevance in this context. He has a large company – over 1000 employees – that he personally runs. Family business. At one point, he discovered that the sales manager was stealing from the company. Ouch… He was stealing with style, through parallel contracts with clients – a famous swindle method, which goes to show that things like these happen in other parts of the world as well and not just in Romania. So our man started gathering information, making waves, talking to clients and asking them why they accepted… anyway – waves. And he sacked the thief. A year went by and the thief (let’s call him this as we don’t know his name anyway) found a job somewhere else. At which point, of course, my friend got a call from the new employer. The standard reference phone call. As some time had passed and frustrations faded, our man thought “maybe it was a mistake; the thief mended his ways; why ruin his career and opportunities?”… Well, you know that way of thinking. And he gave neutral references.

I guess you know what happened next, like in a movie with a predictable ending: the thief stole again. The new employer investigated and found out that he had stolen at his previous two jobs as well. He found out that our friend knew the thief was a thief. And he sued (you’ve guessed) our friend. He won the lawsuit.

The moral: recommendations are an extremely important element – not only in the hiring process but also with regard to the quality of work in general. If we all know that what we are doing now (both good and bad) will impact us in the future, perhaps we’ll make corners perfect at 90 degrees, windows in such a way as to close, programs with less bugs (sorry, an older programmer frustration 🙂 ). Perhaps the assistant in the shop around the corner will smile when we enter the shop; perhaps the guy sticking discounts notes will place them on the right pair of pants; perhaps excel tables will close from both directions and perhaps people will stop stealing. When you have something to say – both good and bad – say it! You’ll help the one who wants to hire and the one who wants to be hired (as strange as it might seem).

Disclaimer: Luckily, my experiences are good. Exceptions (because I’ve had these too) were few and not worth mentioning.

(English version by Teodora Popescu)

Original Romanian version

Despre recomandari

De cate ori cer recomandari despre diversi oameni cu care as vrea sa lucrez, primesc banalitati de genul “este un om OK”. M-am gandit sa va spun o poveste cu morala.

Am un prieten bun – scotian omul, fara nici o relevanta nationalitatea  in acest context. Are o firma mare – 1000+ oameni, pe care o conduce personal. Afacere de familie. La un moment dat, descopera ca directorul de vanzari fura. Auch…. Fura finut, prin contracte paralele cu clientii, vestita capusarie, dovada ca nu numai in Romania se intampla. Omul incepe sa se intereseze, face valuri, discuta cu clientii, ii intreaba si pe ei ca de ce au acceptat… ma rog – valuri. Si il da afara pe hot. Trece un an si hotul (sa-l numim asa, ca tot nu-i stim numele) gaseste sa se angajeze in alta parte. Moment in care – bine’nteles – amicul nostru primeste telefon de la noul angajator. Telefonul standard de referinte. Cum trecuse ceva timp si frustrarile se mai topisera, omul se gandeste “poate a fost o greseala, hotul s-a indreptat, de ce sa-i stric cariera si oportunitatile?”… Ma rog, stiti exact modelul de gandire. Si da referinte neutre.

Presupun ca v-ati prins ce s-a intamplat mai departe, ca intr-un film cu sfarsit previzibil: hotul fura din nou. Noul angajator cerceteaza si afla ca si la cele doua joburi dinainte a furat. Afla ca amicul nostru stia ca hotul fura. Si il da in judecata (ati ghicit) pe amic. Castiga.

Morala: referintele sunt un element extrem de important – nu numai in procesul de angajare, ci si in calitatea muncii in general. Daca stim cu totii ca ceea ce facem astazi (atat in bine cat si in rau) se va rasfrange asupra noastra in viitor, poate vom face colturile sa aibe 90 de grade, geamurile sa se inchida, programele cu mai putine buguri (scuzati, frustrari de fost programator 🙂 ). Poate vanzatorul de la colt ne zambeste cand intram in magazin, poate cel care lipeste promotiile nu pune biletul de discount pe alti pantaloni decat cei pe care trebuia sa puna. Poate ca tabelele excel se vor inchide pe ambele directii si poate lumea nu va mai fura. Cand aveti ceva de spus – si de bine, si de rau – spuneti! Veti ajuta astfel si pe cel care angajeaza si pe cel care se vrea angajat (oricat de ciudat pare).

Disclaimer: Din fericire, experientele mele sunt bune. Exceptiile (caci sunt si de astea) au fost putine si nu merita pomenite.

Comments

Avatar

Stefan Murgeanu

February 7th, 2011 at 8:57 am

deci sa avem grija atat cand primim pentru cineva, cat si cand oferim pentru cineva recomandari…

Reply to this comment

Avatar

Diana

February 7th, 2011 at 9:28 am

Este corect: cand ai ceva de spus despre fostul coleg, spune!

Problema este ca multi dintre cei care solicita recomandarile, nu stiu cum sa o faca. Evita sa puna intrebarile franc de parca le-ar fi frica de raspunsuri. In acest context este cel putin penibil sa te apuci sa povestesti cu spor ce dubiosenii s-au petrecut cu cel in cauza.

Asadar vina o fi si a celui care a tacut, dar nici cel care a pus intrebarile n-a fost prea iscusit 🙂

Reply to this comment

Avatar

Mircea Scarlatescu

February 7th, 2011 at 9:44 am

Cel putin in mediul in care activez eu foarte rar discutam de referinte. Probabil ca de la un nivel (management in general) lucrurile se schimba.

Si din pacate noi romanii inca nu stim sa colaboram unii ca altii ca afaceristi, nu doar sa ne concuram. Astfel incat puterea referintelor scade.

Logic insa, asta nu scade valabilitatea posatarii tale 🙂

Reply to this comment

Avatar

Adrian Rus

February 7th, 2011 at 9:52 am

Bine de ştiut lucrurile acestea.

Am (ne)recomandat unui prieten angajator şi nu m-am gândit o clipă să-l mint.
Mi-aş fi stricat o prietenie importantă.

Reply to this comment

Avatar

Adrian Ilovan

February 7th, 2011 at 10:07 am

Cred ca cel mai safe e ca atunci cind faci o recomandare sa il pui pe primitor sa semneze un NDA 🙂 Ma rog, macar unul verbal 🙂 Pentru ca exista si riscul ca recomandarile negative sa ajunga si la persoana ne-recomandata.

Reply to this comment

    Avatar

    Radu

    February 7th, 2011 at 10:55 am

    Well…. si care este problema daca ajunge? Cata vreme spui adevarul… Tocmai asta este parte din problemele noastre, ca ne ferim sa spunem adevarul cand acesta doare. Iti garantez ca este mai bine si pentru cel despre care este vorba sa primeasca acest feedback! data viitoare va face treaba mai buna si poate nu va mai fi dat afara.

    Reply to this comment

      Avatar

      Zoltan

      February 7th, 2011 at 11:45 am

      @ Radu > …da, dar pentru multi dintre cei cu probleme adevarul e relativ.

      Reply to this comment

      Avatar

      Adrian Ilovan

      February 7th, 2011 at 11:46 am

      Daca mi-ar cere chiar persoana in cauza sa ii spun ce cred despre ea, i-as spune, sincer si direct (dar nu brutal, totusi 🙂 ) care este parerea mea, cu bune si cu rele.
      In cazul unei recomandari insa, lucrurile stau diferit: iti exprimi o opinie in fata unei terte persoane, si ii faci un deserviciu subiectului.
      Fac in continuare recomandari sincere cind mi se cere, dar insotite de disclaimer:
      – este o opinie, posibil subiectiva
      – e important sa ramina intre noi
      – aceeasi persoana, pusa in alt context, poate sa performeze mai bine

      Reply to this comment

Avatar

alx

February 7th, 2011 at 11:41 am

Ar mai fi si problema, sa zic asa, a invidiei, fosti colegi care in mod deliberat dau recomandari negative, desi n-ar fi cazul. Am cunoscut un caz concret! Exista astfel de oameni!

Reply to this comment

    Avatar

    Radu

    February 7th, 2011 at 11:45 am

    CUm ziceam, pentru a ne fi bine trebuie sa dam recomandari corecte. Din observatiile mele, 90% din cazuri sunt cele cu recomandari mai bune decat realitatea, pe principiul “sa nu-i fac rau omului”. Nu am vazut inca recomandari rele, asa cum zici tu, si cred ca ceea ce spui este un fel de “drob de sare”.
    In tot cazul, daca primesti o astfel de recomandare incepi sa faci sapaturi sa vazi ce se intampla, si pana la urma tot afli adevarul 🙂

    Reply to this comment

      Avatar

      Liviu Dinca

      February 7th, 2011 at 1:16 pm

      Cred ca toti cei ce au comentat s-au gindit la acele referinte pe care le ceri de la persoane in care ai un oarecare nivel de incredere si nu la cele formale pe care unii angajatori le cer in scris si care evident nu contin decit aspectele pozitive cita vreme sint anexate la CV chiar de catre aplicant. Aceste referinte personale sint importante pentru ca macar il cunosti pe cel care le face si ii poti pune toate intrebarile clarificatoare crezind in raspunsurile pe care le da. Altfel, cred ca majoritatea angajatorilor nu vor recunoaste ca au angajat o persoana care nu a dat satisfactie sau care a avut un comportament necorespunzator si vei primi acele referinte neutre care nu te ajuta. Oricum, in niciunul dintre cazuri nu vad necesitatea unui NDA. Cred deasemenea ca este important sa dai referinte corecte pentru ca, asa cum ai spus tu Radu, il ajuta si pe angajat si pe angajator. Parerea mea este ca multi inteleg prin referinte doar enumerarea aspectelor pozitive neenumerind altele care pot fi mai importante. Ma gindesc, spre exemplu, la o persoana care nu are “stare” sa stea la birou si despre care ti s-au cerut referinte pentru a ocupa un post in departamentul de operatiuni. Probabil ca “defectul” amintit anterior nu il recomanda pentru pozitia cautata dar poate ca,impreuna cu toate calitatile sale il recomanda pentru un post in echipa de vinzari! Stim bine ca se intimpla sa dai peste oameni deosebiti si pentru care creezi postul sau suplimentezi echipa numai ca sa il angajezi. In felul acesta atit angajatorul cit si cel angajat sint ajutati prin referintele pe care le dai.

      Reply to this comment

Avatar

Miorlaupufos

February 7th, 2011 at 3:58 pm

Domnul scotian s-a “captusit” cu un cartof fierbinte in palma, de care nu a stiut cum sa scape in mod elegant. Daca fostul lui director de vanzari l-ar fi dat in judecata pentru proaste referinte, din cauza carora isi distruge perspectivele de a se angaja? Cum o dai, nu e bine.

Teoretic, scotianul ar fi trebuit sa il dea in judecata pe hot si sa isi recupereze prejudiciul, lucru care ar fi atras o imagine negativa asupra firmei. Unu, pentru ca a fost fraier si n-a stiut sa-si securizeze bunurile. Si doi, pentru ca media are o apetenta deosebita pentru stiri negative, aici sau aiurea in lume. Doar in urma unui proces ar fi putut sa vorbeasca in cazul de fata.

O varianta eleganta de a obtine referinte si de a nu implica vreun scandal: “daca, intr-un context oarecare, ar trebui sa il reangajati pe X la dumneavoastra in companie, ati mai face-o?”
A. Nu => cine e destept, intelege ca e o persoana “cah” si incotro bate aluzia
B. Da => e o persoana cu care se pot contiuna negocierile

Reply to this comment

Avatar

Ted

February 7th, 2011 at 4:20 pm

Well, mie mi s-a intimplat sa fiu angajat undeva daaaar sa fi plecat din fosta firma cu cintec, in sensul ca eram bunicel si mi s-a servit speechul cu “daca pleci, ti-o trag”.
Si asa a fost, am pierdut citeva joburi din cauza asta, la telefonul de referinta, ex-boss-ul a mintit cu nerusinare.
Oh well….

Reply to this comment

Avatar

Jean Valjean

February 7th, 2011 at 4:31 pm

Foarte interesant cazul si totusi ciudat…

Pe ce motiv a fost dat in judecata prietenul tau ?
Doar nu era agentie de recrutare si garanta pentru respectivul angajat.
Daca era hot dovedit atunci se vedea probabil in cazier. Daca prietenul l-a iertat si nu l-a dat pe mana politiei atunci a fost o intelegere privata si deci nu se putea divulga.
Eu cred ca prietenul tau nu a dat atentie cazului sau nu a avut un avocat prea bun.

Reply to this comment

Avatar

Bogdan Ionita

February 7th, 2011 at 10:15 pm

Radu, in cazul prezentat de tine, daca sa zicem scotianul dadea o recomandare proasta (spunea pur si simplu ca a fost furat de acel angajat), iar noul angajator ii refuza angajarea fix pe motivul asta, oare angajatul nu l-ar fi putut da in judecata pe scotian? In fond si la urma urmei, banuiesc ca angajatul respectiv nu a primit vreo condamnare in instanta pentru furt, deci faptul ca a furat a ramas la stadiul de “suspiciune”.

Pe de alta parte, sunt si cazuri la limita. Uite, un fost angajat de-al meu pe care l-am concediat destul de repede si care mi se parea cel mult mediocru, plus ca incerca sa faca bisnita pe la firma vanzand tot felul de minunatii la alti angajati. Dupa cateva luni imi cere o recomandare pentru angajare pe un post foarte bun la o firma mare de soft. Ce puteam sa spun in recomandare, ca nu cred ca e capabil pentru acel post?!? Cu siguranta nu era capabil! Dar sa fim seriosi, nu m-a furat, nu m-a mintit, doar ca nu ii era gandul la munca si nu facea fata la niste taskuri simple, drept urmare nu-l vedeam capabil sa faca fata la ceva si mai complicat. I-am dat o recomandare standard, a luat jobul respectiv, toata lumea fericita… Ce ar fi trebuit sa scriu in recomandare? “Stiti, el e baiat bun, modest, de gasca, dar are nevoie de o perna la birou, sa doarma mai relaxat”.

Exista o problema cu cei care fac angajarile, mai ales la firmele mari unde o fac din postura de angajati ai firmei, nu de patroni. Mecanismul e simplu: cel care face angajarea, din postura de angajat, vrea in primul rand sa se acopere el in cazul in care viitorul angajat da gres. Deci nu va angaja persoana cea mai promitatoare, ci persoana cu CV-ul cel mai lustruit. Si daca mai are si cateva recomandari, postul e asigurat.

Asa ca nu cred ca problema este doar a recomandarilor ‘false positive’, ci si a celor care pun prea mult pret pe recomandari. Hai sa fim seriosi, te uiti intr-un CV: vezi ca omul ala a schimbat joburile ca pe sosete; vezi ca a luat la rand firmele dintr-o anumita nisa sau vezi ca a lucrat in toate domeniile posibile; vezi ca dorinta lui din CV este “sa am propria mea afacere in acelasi domeniu in care activati voi”… sunt o gramada de semnale intr-un CV, nu mai zic de interviu in sine, chiar e cazul sa pui accent pe recomandari? Nu zic ca asta crezi, dar acel angajat trebuie sa fi facut ceva cu adevarat grav (cum e cazul cu furtul) pentru ca o recomandare chiar sa aiba valoare. Dar asta se aplica in cate cazuri? 1 la mie?

Reply to this comment

Avatar

aurache

February 7th, 2011 at 10:32 pm

exista tari [civilizate] in care nu poti da referinte despre un angajat, fost sau actual, daca nu ai acordul acestuia – acord care se petrece implicit, cand fostul angajat te contacteaza si te roaga sa oferi referinte despre el.
daca dai referinte despre un angajat -fost sau actual- fara acordul acestuia, poti fi dat in judecata. la fel cum poti fi dat in judecata in momentul cand dai referinte negative: “este hot, lenes, nesimtit, violent, etc”, chiar si in cazul cand experinta ta cu acel angajat a fost negativa.
este acceptabil insa sa refuzi sa accepti cooperarea, sau sa refuzi sa comentezi, ceva de gen: “da, confirmam ca angajatul X a lucrat la noi in perioada Y pe pozitia Z, dar nu putem/dorim sa comentam nici un fel de detalii”.

Reply to this comment

Avatar

Ioana

February 8th, 2011 at 7:48 pm

Va salut!
Va scriu atat din postura potentialului angajat cat si din cea a potentialului angajator. Cu totii tindem sa fim subiectivi cand acordam referinte despre cineva, indiferent din ce pozitie facem aceasta recomandare.
Eu am ales varianta mai putin subiectiva, si anume profilul psihologic. Il consider cat se poate de obiectiv. Stufosul buchet de intrebari reformulate nu fac altceva decat sa ne descrie personalitatea persoanei respective.
In fond, cred ca eu stiu cel mai bine pentru ce am nevoie de un om pe acel post. Ce parere aveti?

Reply to this comment

Avatar

yndy

February 14th, 2011 at 1:34 pm

Ieri tocmai am gasit intr-un morman de hartii vechi, prima mea scrisoare de recomandare de la firma unde lucram part-time, recomandare care m-a ajutat sa obtin primul job full time si m-a propulsat ulterior in cariera.

Saptamana trecuta am fost sunat pentru o recomandare a unei persoane din industrie despre care am dat o recomandare pozitiva cu rezerve (ii ies proiectele dar nu le abordeaza ca la carte).

Lunar primesc cel putin un telefon cu o solicitare de a recomanda persoane pentru posturi de management in domeniul meu de activitate si de fiecare data refuz sa recomand persoane care ar avea nevoie de slujba respectiva dar nu consider ca sunt suficienti de bine pregatiti.

Recomandarile sunt tot mai importante si eu prefer sa dau recomandari pozitive unde e cazul si sa ma abtin unde am rezerve.

Reply to this comment

Comments on other blogs

Avatar

Tweets that mention Despre recomandari | Radu Georgescu -- Topsy.com

February 7th, 2011 at 9:11 am

[…] This post was mentioned on Twitter by Liviu Taloi, Stefan Murgeanu, Radu Georgescu, Bogdan Th. Olteanu, Auras Geambasu and others. Auras Geambasu said: RT @btholteanu: Good point. RT @ltaloi: RT @GeorgescuRadu: Blog Post: Despre Recomandari: http://www.radugeorgescu.ro/2011/02/07/despre- … […]

Avatar

Twitter Weekly Updates for 2011-02-13 | the sin within

February 13th, 2011 at 8:03 pm

Add comment to Radu

  • adnana: I have just finished reading Bad Blood and it is just incredible. What I found it also incredible wa [...]
  • Florin Miron: As usually a cold shower from Radu. It's good and reasonable advice for entrepreneurs, not necessary [...]
  • Eduard: Excellent description on bitcoins, lol. and this was 4 years ago. [...]
  • Diana: Suntem in 2017 si se pare ca BTC inca se dezvolta. [...]
  • Flaviu Butean: Si eu folosesc 1Passoword, pe care il recomand mereu, cred ca este de un real folos. Nu stiu daca m [...]
Radu Georgescu
GECAD Group