About work

La noi mai e o problema: daca te duci sa te angajezi pe un post “mai de jos” si ai scris in curriculum ca ai studii superioare sau ai fost director pe nu stiu unde, nu te angajeaza pt. ca esti supracalificat si se gandesc ei ca la un moment dat sa nu ai pretentii mai mari decat postul. Chestie patita de un cunoscut de cateva ori.

Salut Radu,
Cred ca este prima oara cand la un post al tau raspunsul mi se pare foarte evident si necontroversat. Cultura americana nu poate fi importata si cred ca e bine ca se intampla asa. Filozofia si antropologia ne ajuta sa intelegem ca fiinta umana are nevoie de un reper la care sa se intoarca permanent si in virtutea caruia isi canalizeaza eforturile. Americanii sunt crescuti intr-un spirit aparte sub tutela dorintei de a invinge, de a fi cei mai buni. Nu intotdeauna se si intampla, insa manifestarea de vointa e cea care conteaza pana la urma. Proud to be american, canadian sau englez/francez tine de o istorie, de o mentalitate si de o socientate cu repere. Generatia noastra e marcata din nefericire de comunism si mult va trece pana cand vom gasi si noi ceva la care sa merite sa ne uitam cu inspiratie. Chiar reflexia in oglinda e hidoasa si surprinde aruncarea de sticle pe geamul masinii, maneaua si gratarul, “modele umane” distorsionate promovate pe TV. Pai tu vrei sa vina baietii de la TOP GEAR si sa nu ii facem de ras cu parcul auto de la REX.
Inchei printr-o speranta veche deja, “Sa vina americanii” si desigur cu o recomandare calda, legata tocmai de cele de mai sus http://www.ted.com/talks/sheena_iyengar_on_the_art_of_choosing.html

Numai bine.
Marius

cred ca primul pas ar fi sa incepem sa tratam oamenii in mod egal. incepand de la femeia de serviciu la omul de la parcare. desigur, trebuie sa vrea si el asta.

Se numeste “eticheta”, provine din frantuzecul “etiquette”, si nu e inventie romaneasca. Sa ne aducem numai aminte de romanele secolelor trecute, despre nobili scapatati care isi intorceau jobenul pe dos si traiau pe datorie in loc sa-si foloseasca studiile pariziene si sa lucreze ca “fonctionari” pe undeva. Aceasta cultura s-a perpetuat in asa o masura, incat exista in acest moment tari in care legislatia nu permite angajarea unui om pe un post sub studiile lui, si pe lista acestor tari se gaseste si Canada (dominion francez, deh…).
Emigrantii care au cladit America au pornit intr-acolo manati de saracie si de nevoia de munca. Societatea lor e cladita pe alte concepte, de catre “parintii natiunii” care dadeau cu tarnacopul in piatra ziua si isi scriau propriile legi noaptea. Noi (si prin noi inteleg europenii), suntem tributarii unei societati dezvoltate in peste 3000 de ani pe ideea de elite, patricieni, nobili sau boieri pe de o parte si iloti, iobagi, plebei pe de alta parte, iar cele doua nu se prea amesteca. Istoric, cultural si psihologic suntem diferiti de americanii aparuti de numai 500 de ani din clasa muncitoare. E greu sa schimbi asta, si cred totusi ca tine de fiecare persoana. Daca vom cauta exemple (si bune si rele) de fiecare parte, sunt sigura ca gasim.

Iti spun eu de ce vorbesti la plural – este vorba de faptul ca nu ti-ai asuma un asemenea gest. Si daca incerc bine sa ma cunosc imi dau seama ca nici eu. Vezi tu pe langa aceasta rigiditate mai avem si un dram de demagogie.
Very on topic – e o carte foarte propagandistica, nu stiu cati din voi ati citit-o care prezinta tocmai o speta similara – un hot-shot din advertising este demis dintr-o functie calda si ajunge …. angajat la Starbucks(cartea se cheama “How Starbucks saved my life”).
Radu – mi-a placut cum ai oprit refularile fataliste de autocompatimire (de genul “ca la noi la nimeni”)

Radu, mi-a placut articolul tau si l-am repostat pe FB. Simplu, clar si bine punctat.
Cheers!

Cred ca atunci cand munca va fi platita la adevarata ei valoare (in Romania sau in SUA !?), atunci mentalitatea se va schimba. La noi daca ma angajez la Mac sa spal vase sau la benzinarie, meserii foarte ok daca vrei sa castigi un ban cinsit, nu imi voi permite nici macar sa mananc sanatos, dar sa mai platesc si chria sau imi iau o masina la mana a treia.
In SUA oricine vrea sa munceasca e platit bine pentru munca pe care o presteaza. Oare cu ce bucurie ar veni cineva la munca in Romania daca ar castiga nu 8 cat in New York, dar macar 4 dolari pe ora din spalatul de vase?
Sa ne intrebam de ce vin marile firme de IT sa isi deschida centre de suport sau developement in Romania? Pentru ca suntem buni in ceea ce facem? Poate si asta, dar motivul principal este ca suntem ieftini. Un om ieftin e in general mai nefericit si munceste cu mai putin spor decat un om scump.
Desigur asta nu e singurul motiv pentru care noi nu avem aceeasi mentalitate cu a americanilor, dar este unul dintre ele. Mai sunt si altele care tin de istorie..

Sunt si eu de acord cu antecomentatorii mei ca, in acest caz, cultura americana conteaza mult. Europa e cladita, istoric vorbind, pe alte principii.
Pe de alta parte, cel putin in Romania, eu vad foarte putini manageri/angajatori care sa-si trateze subordonatii ca pe niste OAMENI, cu aspiratiile, motivatiile, necazurile si bucuriile lor. Majoritatea ii trateaza ca pe niste subordonati si atat. Si atunci e cu atat mai greu pentru cineva sa treaca la asa-zisa “munca de jos”.

oare noi nu putem accepta ca intr-o situatie de criza personala, orice job este bun?
Categoric da. Putem accepta, insa sunt sigur ca pierzi din vedere multe particularitati ale sistemului in care ne miscam.

Recent, cifre statistice ne spun ca, in ROmania, mai mult de jumatate dintre cei aflati la limita saraciei, atentie sunt SALARIATI.
Da, orice job este bun si mai ales atunci cand o criza personala te strange cu usa, dar prin definitie un JOB nu ar trebui sa fie echivalent cu a fi SARAC.
Si cred ca am sa fiu bine inteles ca vorbesc doar despre un job care teoretic ar trebui sa-ti ofere o viata, normala.

Si odata avut, el trebuie facut bine, nu ca un serviciu pe care i-l faci angajatorului?

Un job il faci bine…daca esti pasionat sau motivat. Pasiunea sunt sigur ca este cu caracter indelungat spre permanent. Insa atat timp cat tu, ca si angajat, oferi totul iar in schimb nu primesti nimic, nu cared ca, dorinta de a-ti ace bine jobul va tine vesnic.

Am un exemplu concret in persoana mea. Sunt pasioanat de ceea ce fac, si jobul a insemnat totul pentru mine. Ma framant pe probleme de servici, nu dorm noptile incercand sa gasesc solutii sau documentandu-ma.
Am asteptat, cum cred ca e si firesc, o recompensa. Si acum o astept….moment in care deja caut alternative, pentru a parasi compania, sau pentru a-mi dezvolta proiecte personale.
Intreb….acum.
Ar trebui sa procedez altfel?

Iar cei din jur pot oare accepta demnitatea celui care munceste, fara a-l privi de sus?

Cei din jur, care reusesc sa “pacaleasca” il trateaza pe cel care munceste ca pe un adversar, dusman, cel care strica “atmosfera”.
Ai vrea sa stii ce mi-a spus un Dev Manager, venit in compania unde lucrez pintr-o firma de headhunting? (si stiti cu totii ca o astfel de persoana este venita pe bani…buni)
“Trebui sa fim mai relaxati, nu lua totul atat de in serios.” Si era vorba nici mai mult nici mai putin de taskuri si de deadline-uri care nu se respecta.

Angajatorii pot la un moment dat sa se desprinda si sa recunoasca talentul real, poate ascuns intr-un tanar care momentan spala vasele?

Nu. In Romania, acestia nu pot.
Radu. Hai sa fim pragmatici. Cine sunt angajatorii?
De unde se pleaca?

De la HR, de la un project manager…
Au acestia interesul sa propuna managementului un tip talentat, inteligent ce spala vasele sau vine la un interviu?
Ma tem ca nu. Simplu. Toti se feresc sa vina altcineva mai bun decat ei…din N motive.

@radu. Ca tocmai am revenit din concediu si poate am mintea mai odihnita 🙂
Radu, cred ca m-am exprimat poate cu prea multa indarjire (sau frustrare) insa vroiam doar sa exprim cu regret faptul ca “garda de fier” si Comandantul pe de o parte, comunistii, pe de alta parte, “ne-au ajutat” sa avem in zilele noastre, drept repere/modele doar pe cele inventate de o media care raspunde la stimuli veniti dintr-o zona slab instruita sau chiar analfabeta. Crede cineva oare ca demnitatea mai poate fi recapatata, chiar si pentru o munca de: medic, profesor sau politist?
O zi frumoasa.