Company and Politics

In: Entrepreneurship / 27 comments

22 Oct 2009

companie-politicaNope, I won’t go into politics, nor evangelize the idea of not going into politics. Everyone is free to do what they want. But I would like to draw a parallel (since it is happening a lot these days…) between the organization of a company and that of a country. (the idea came to me the other day, when I was having tea with my daughter and I was trying to explain to her what and especially why things are happening these days in our country)

Basically, they (the structures of a company and of the state) look identical, much like in this picture.

The strategic decision belongs to the upper level: Shareholders / the People. It is hard to bring them together because they are many. The people are 23 million, the Shareholders of a company can count several thousand people and institutions. Perhaps even more than that for companies listed on the stock market. So they all seldom gather: the Shareholders – at the General Meeting of Shareholders; the People – for Elections. The main goal for these gatherings is to elect the following level of management and to set the main strategy lines (from high up). Undoubtedly, in both cases there are extraordinary meetings in which you have to make a decision on an important topic, to which the next level (Board/Parliament) doesn’t have access: in business, they are called just that – extraordinary meetings; in politics, there is the referendum. All in all, the real, complete power is here. The shareholders are the ones who invested (either money, or “sweat equity”) and they have full rights over the enterprise, just like in politics.
The operational decision belongs to one man: the CEO (the Prime Minister). Given that a large group of Shareholders cannot work or manage (they aren’t good at it and it wouldn’t be possible logistically), the natural thing is to hire a man skilled in management who can lead the shop, with all his or her leadership and organizational skills, etc.
– And since things must be put into practice at some time, the level of the Employees clearly does the job. It is the same in politics and business.

OK, it’s just that in both areas there is a great distance between two aspects: (upstairs) the General Meeting of Shareholders should put all their eggs in the hand of one man (the CEO) without the control tools in their hands (what’s more, the GMS isn’t a flexible instrument, it can only meet rarely and it can only respond to specific questions), and (downstairs) the CEO should lead (say, for a large company) 70.000 people. And so they invented intermediate levels for better communication, decision, flexibility and control:

The Board of Directors (about 10 people) and , respectively the Parliament (several hundred people) – as representatives of the shareholders, they can make decisions faster and more efficiently on the shareholders’ behalf. They can be changed by the shareholders and they have a high level of responsibility regarding the shareholders’ interests which they must understand not from a job description, but from “higher above”. The Board of Directors appoints, on behalf of the Shareholders, a management team, sets the team’s goals and controls (monthly, quarterly) the achievement of these goals.
The Management (possibly several layers of management) makes it possible for the path set by a man (the CEO) to be followed consistently by all employees, so that all of them can paddle in the same direction.

The external regulatory factor is also present on both sides, because the company and the state are both regulated companies:

The Court of Law (applying the company’s Memorandum and the Law on Companies) and the Constitutional Court applying the Constitution) are regulatory and self-regulatory bodies, the only difference being that, in the case of the state, all this process is exclusively a self-regulatory process because the people can change the Constitution, while the Shareholders can only change the company’s Memorandum – important factor, but incomplete, since the Law on Companies cannot be changed by the Shareholders.

Because the political area is much larger and with more complex implications, an additional element of balance and control clearly appeared:

The President – which in my limited understanding (I am better at figuring out company mechanisms than political mechanisms 🙂 ) comes to balance / to moderate the decisions of the Parliament.

Disclaimer: Disclaimer: The presentation above is simplistic and doesn’t have any specific goals. No doubt that a country cannot be managed like a company (although the topic is worth debating 🙂 ). There are many differences in many respects. And yet, looking at both situations from above, we can find some elements of similarity that can make life a little simpler. And, as I said in the first place: no, I’m not getting into politics 😀

PS: The moral for entrepreneurs is the following: when you watch TV, have these analogies in mind. All the good things and the wrong things made by politicians can be made by entrepreneurs as well, with as much success (or failure), so let’s learn from it all.
PS2: The next parallel will be drawn between a company and a family (after I was talking the other day about company and football).

Homework: what is the analogous phenomenon of political parties in a company?

(English version by Teodora Popescu)

Original Romanian version

Compania si Politica

companie-politicaNope, nu o sa incep sa fac politica, si nici sa evanghelizez ideea de a nu face politica. Fiecare face ce vrea. As desena insa o paralela (tot se intampla multe zilele astea…) intre organizarea unei tari si a unei companii. (ideea mi-a venit zilele trecute la un ceai cu fiica-mea, incercand sa-i explic ce si mai ales de ce se intampla zilele astea lucruri prin tara)

In mare ele (structurile companiei si statului) arata identic, cam ca in figura alaturata.

Decizia strategica apartine nivelului superior: Actionarii/ Poporul. Este greu sa-i aduni pentru ca sunt multi. Poporul este 23 de milioane, Actionarii unei companii pot fi cateva mii de oameni si institutii. Poate chiar mai mult pentru companiile listate la bursa. Asa ca se aduna rar: Actionarii la Adunarea Generala a Actionarilor; Poporul la Alegeri. Obiectivul principal al acestor adunari este de a alege nivelul urmator de conducere si a stabili liniile mari (de sus de tot) de strategie. Fara indoiala ca in ambele cazuri exista si adunari extraordinare, in care sa iei o decizie anume pe un subiect important, la care nivelul urmator (Boardul / Parlamentul) nu are acces: in business chiar asa se cheama – adunari extraordinare; in politica este referendumul. Una peste alta puterea reala, completa este in acest loc. Actionarii sunt cei care au investit (fie bani, fie „sweat equity”) si ei au drepturile complete asupra intreprinderii, la fel in politica.
Decizia operationala apartine unui singur om: Directorul General (Primul Ministru). Dat fiind ca o mare de Actionari nu poate nici face treaba, nici conduce (nu se pricepe si nici nu ar fi logistic posibil), cel mai firesc este sa angajeze un om priceput in management care sa conduca pravalia. Cu toate caracteristicile de leadership, cunostintele de organizare, etc.
– Si pentru ca lucrurile la un moment dat trebuie executate, fara indoiala ca nivelul Angajatilor face treaba. Sunt aceiasi si colo si colo.

OK, doar ca in ambele zone apare o distanta foarte mare, in care (sus) Adunarea Generala a Asociatior ar trebui sa puna toate ouale in mana unui singur om (CEOul) fara instrumente de control (in plus AGA nu este un instrument flexibil, ea se poate intalni rar si poate raspunde doar la intrebari punctuale), iar (jos) CEOul ar trebui sa conduca (sa zicem, in cazul unei companii mari) 70.000 de oameni. Si atunci s-au inventat nivelele intermediare, pentru o mai buna comunicare, decizie, flexibilitate si control:

Consiliul de Administratie (aproximativ 10 oameni), respectiv Parlamentul (cateva sute de oameni) – reprezentativi pentru actionari, pot lua decizii mult mai rapid si eficient in numele acestora. Ei pot fi schimbati de catre actionari si au un mare nivel de responsabilitate pentru interesele acestora, pe care trebuie sa le inteleaga nu dintr-o fisa a postului, ci mult mai „de sus”. Consiliul de Administratie numeste in numele Actionarilor echipa de management, ii stabileste obiective, controleaza (lunar, trimestrial) atingerea acestora.
Managementul (eventual cateva straturi de management) face posibil ca directia indicata de un om (CEO) sa fie urmata in mod coerent de toti angajatii, astfel incat toti sa vasleasca in aceeasi directie.

Factorul de reglementare externa este de asemenea prezent in ambele parti, caci si compania si statul sunt intreprinderi reglementate:

Judecatoria (aplicand Statutul firmei si Legea Companiilor) si Curtea Constitutionala (aplicand Constitutia) sunt fix entitati de reglementare si auto-reglementare, singura diferenta fiind ca in cazul statului, tot acest proces este exclusiv de auto-reglementare, caci poporul poate schimba Constitutia, in timp ce Actionarii pot schimba doar Statutul firmei – important, dar incomplet, caci Legea Companiilor nu poate fi schimbata de Actionari.

Zona politica fiind mult mai ampla si cu implicatii complicate, a aparut fara indoiala un element de moderare si control suplimentar:

Presedintele – care in intelegerea mea limitata (pricep mai bine mecanismele companiilor decat ale politicii 🙂 ) vine si pondereaza/modereaza deciziile parlamentului.

Disclaimer: Prezentarea de mai sus este simplista si nu are vreun obiectiv anume. Fara indoiala ca o tara nu poate fi condusa ca o firma (desi subiectul merita dezbatut 🙂 ). Sunt multe diferente, din multe puncte de vedere. Si totusi, privind ambele situatii de sus de tot, gasim cateva elemente de similitudine care ne pot face viata un pic mai simpla. Si, cum ziceam si in primul rand: nu, nu ma apuc de politica 😀

PS: Morala catre antreprenori este: cand va uitati la televizor, aveti in minte aceasta analogie. Toate lucrurile bune sau gresite facute de politicieni pot fi facute si de antreprenori cu la fel de mult succes (sau insucces), deci sa invatam.
PS2: Urmatoarea paralela va fi intre companie si familie (asta dupa ce vorbeam ziele trecute despre companie si fotbal).

Tema pentru acasa: care este fenomenul analog partidelor politice intr-o companie?

Comments

Avatar

Razvan Crisan

October 22nd, 2009 at 8:51 am

Ca si multe alte exercitii de structurare venite din partea ta cred ca postul asta e genial.
Insa sunt curios de un lucru care m-a marcat din prima: de ce un om cu expertiza si knowhow-ul tau nu se implica in politica intr-o forma sau alta? Domeniu care e clar ca are un rol important in directia societatii in care traim.

Reply to this comment

    Avatar

    Radu

    October 22nd, 2009 at 8:55 am

    Razvan, multumesc mult pentru aprecieri. Nu fac asta pentru ca nu cred ca ma pricep suficient. Nici in zona de companii nu sunt cel mai bun, dar macar aici am o idee relativ buna despre ce se intampla 🙂
    Exercitiul de mai sus de altfel este dedicat antreprenorilor, dupa cum arata si morala.

    Reply to this comment

      Avatar

      Razvan Crisan

      October 22nd, 2009 at 9:07 am

      Eu unul cred ca ai fi unul dintre cei mai potriviti oameni pentru a conduce Romania. Evident nu esti perfect dar cine este? Prin ceea ce ai facut insa orice poate observa o serie de abilitati de leadership pur sange. Asa ca daca vreodata vei fi tentat de idee ma ofer de pe acum voluntar in staff-ul tau de campanie

      Reply to this comment

Avatar

Dan Iancu

October 22nd, 2009 at 9:20 am

situatia e pur teoretica si valabila mai mult in tarile alfabetizate politic. daca incercam o particularizare la spatiul mioritic avem surprize in ambele piramide. variabilele care “incurca” o sistematizare geometrica tin de factori emotionali si culturali. la noi cei emotionali sunt cam 80-90%, iar cei culturali sunt ceva mai complecsi (spaga sau comision, relatii, informare, neintelegerea democratiei si a separarii puterilor in stat si in afaceri).

Reply to this comment

Avatar

Bogdan Ionita

October 22nd, 2009 at 10:06 am

Frumoasa comparatia 🙂

Dar daca actionarii => poporul, atunci care e echivalentul politic al clientilor firmei? Partidul? Clientela politica (ce o insemna asta)? Sau actionarii sunt echivalentul membrilor de partid, iar clientii (piata) echivalentul poporului? Dpdv al organigramei, evident ca piata/clientii nu fac parte din structura firmei, dar o firma fara clienti nu prea are sens… Atat clientii, cat si poporul sunt cei care decid pana la urma destinul firmei/tarii (cumparand/votand), iar ambii sunt puternic influentati de marketing.

Reply to this comment

    Avatar

    Stefan Morcov

    October 22nd, 2009 at 1:09 pm

    Cred că intri în zona de diferenţe, nu de analogii… “clienţii” unei ţări sunt tot “acţionarii” şi chiar… “angajaţii” statului totuşi – şi anume populaţia ţării în sine (considerând că toată populaţia contribuie la PIB). Nu cred că poţi să spui despre ţară că “vinde” sau “furnizează” (decât într-un context foarte limitat – la export). Sau despre un oraş. Sau ONG.

    Reply to this comment

      Avatar

      Stefan Morcov

      October 22nd, 2009 at 1:14 pm

      PS la mine însumi, perspectiva filosofică, că mă gândeam la inadvertenţele din analogie:
      Radu a construit aici un model (interesant ca exerciţiu într-adevăr ! – dar doar un model),
      şi orice model este limitat prin definiţie în sensul în care NU reflectă exact realitatea. Ci tocmai prin simplificările făcute ajută la înţelegerea mai uşoară a unor perspective ale realităţii.

      Reply to this comment

    Avatar

    Radu

    October 22nd, 2009 at 1:10 pm

    Asta-i frumusetea: clientii sunt tot poporul. Caci pentru noi muncesc, iar produsele lor sunt munca lor. De asemenea Clientii sunt cei care platesc (taxe). Si aici se inchide cercul, in care Actionarii sunt aceiasi cu Clientii. Asta este momentul in care interesele converg si aici este locul in care ansamblul se rotunjeste (s-ar putea rotunji) frumos.

    Reply to this comment

Avatar

Zoli

October 22nd, 2009 at 10:37 am

investitorii = partidele

Reply to this comment

Avatar

Eduard Tric

October 22nd, 2009 at 11:16 am

Situatia nu e deloc teoretica , comparatia asta e aplicata deja in Franta.
Presedintele Sarkozy a fost primul care a inceput sa implementeze exact acest principiu , cerind fiecarui minstru un raport lunar, dupa ce le-a stabilit in prealalbil obiective.
Franta s-a comportat ca o corporatie in gestiune crizei ,guvernul imprumutind bancile cu dobinda , si cu conditia stricta ca sa continue creditatrea catre populatie si catre intreprinderi. Dupa un an de politica monetara aplicata in acest sens , au iesit din recesiune cu brio , nici o banca franceza nedind faliment (in ciuda sublezelii Societe Generale ) , mai mult , salvind au passage si fortis si Natexis/banques populaires. Totul depinde de leader 🙂

Reply to this comment

Avatar

Daniel Carlan

October 22nd, 2009 at 11:35 am

Parerea mea este ca partidele se aseamana cu diversele institutii sau grupuri de firme ce au investit in acea companie.

Reply to this comment

Avatar

Eugen B

October 22nd, 2009 at 11:43 am

Incep cu mica corectie ca “angajatii” de pe latura “tara” sunt de fapt “functionarii publici”.

Partidele corespund societatilor / fondurilor de investitii (FI).
Ambele sunt organizatii care au ca scop atragerea “alegatorilor” (actionarii), pentru a le obtine “votul” (banii) cu “oferte electorale” (dividende) cat mai bune. Evident, mai multe “partide” (FIuri) concurente isi vor desemna reprezentantii care vor intra in “parlament” (AGA) in urma “numarului de voturi” (suma de investit) obtinut de la “alegatori”. Pot exista, ca si in realitate, doua situatii: “alegatorii” (actionarii) pot sti/decide pe cine vor trimite “partidele” (FIurile) in parlament in cazul unui “vot uninominal”, sau pot sa nu stie/decide care vor fi acesti reprezentanti in cazul “votului la gramada”. De asemenea, mai exista si similitudinea: “alegatorii” cu cetatenie multipla pot “vota” (investi) pentru mai multe “partide”, care-si pot trimite reprezentantii in mai multe “parlamente” (AGA).

Intrebarile mele pe mai departe, pentru a largi discutia pe subiect, sunt:
– exista “independenti” care pot candida pentru “parlament”?
– cine poate corupe “parlamentul” si / sau “guvernul”? cine sunt “corupatorii”?

Reply to this comment

    Avatar

    Radu

    October 22nd, 2009 at 1:12 pm

    Foarte foarte tare! Comentariu de mare amplitudine. Intr-adevar (si nu ma gandisem la asta), partidele sunt un fel de agregatori de actionari, echivalentul fondurilor de investitie. Eugen, maine fac cinste cu o cafea 🙂

    Reply to this comment

Avatar

Ovidiu

October 22nd, 2009 at 12:06 pm

Radu, din pacate analogia nu e completa, din noua motive:

* in cazul unei companii conducerea are un interes sincer ca societatea sa mearga bine. De cele mai multe ori, in cazul politicii interesele unor grupuri sunt mai presus de interesele “actionarilor”.

* o companie are metode de evaluare a performantelor standardizate si suficient de numeroare incat actionarii sa ia o decizii rationale. In cazul politicii alegerea conducatorilor se face pe criterii pur emotionale.

Reply to this comment

    Avatar

    Radu

    October 22nd, 2009 at 1:14 pm

    Pai… ar trebui sa fie similare si aceste cazuri:
    – nici in companii interesele nu sunt intotdeauna aliniate. daca te uiti la “corporatii”, o sa vezi jocuri “politice” si de interese exact la fel ca in politica mare.
    – cat despre metode de evaluare, ele exista fara indoiala si in structurile statului, doar ca sunt ignorate. Din pacate instrumentul cel mai puternic (votul) este si cel mai ignorat 🙁

    Reply to this comment

Avatar

dracu7

October 23rd, 2009 at 4:15 am

Felicitarile mele sincere pentru post!

… dar …

Un parlament atat de mic este predestinat coruptiei si eroziunii interne, pana la transformarea lui intr-o casta. Imi motivez afirmatia de mai sus prin urmatoarele doua intrebari:

1. cine desemneaza pe cei 10 indivizi reprezentativi pentru actionari?!
2. poporul(a se citi actionarii) este coerent in a alege/vota persoanele potrivite in grupul celor 10 din parlament, si nu pe cei care dau mici si bere?!

Pe de alta parte, eu nu cred in democratie! Democratia esueaza! A esuat in anii 30 cand i-a permis lui Hitler sa ajunga la putere, cat si in 2001 – cand, in Moldova, au ajuns la putere comunistii. Indiferent de ideologiile total opuse dinspre care veneau, atat Hitler cat si Voronin au fost alesi prin vot democratic. Democratia esueaza!

Propun asadar o Alternocratie, bazata pe o noua perceptie de guvernare. Ca sa nu ma complic cu alte denumiri, o sa le folosesc pe cele ce ne sunt comune in vorbirea curenta. Ideea de baza: un parlament bicameral, cu 4 senatori si 256 de deputati. Parlamentarii vor fi specialisti recunoscuti international, provenind dintr-o varietate destul de larga de domenii: de la oameni de cultura, judecatori si savanti, pana la sportivi si oameni de afaceri. Accesul in parlament se va face pe PLUS Valoare; Deputatii vor trebui sa aibe minim 3, iar senatorii minim 4 din 5 stele – acordate de catre foruri academice sau institutiile internationale din domeniul in care activeza – ca sa poata aplica pentru parlament.

Fiecare senator va reprezenta una dintre cele 4 puteri in stat(legislativa, executiva, judecatoreasca, cat si media). Fiecare senator va fi specialist recunoscut academic pe domeniul sau. Adica cel mai probabil vor fi senatori: un filosof cat se poate de creativ, un manager genial, un judecator integru si foarte bun, si un jurnalist fara masura. Ei vor juca rolul Boardului, aici fiind puterea efectiva, ei trasand obiectivele pe care le are de indeplinit CEOul sau Presedintele(cum vreti sa-l numim 🙂 ).

Presedintele va fi numit de senatori si numai de senatori, astfel incat se elimina factorul de risc din democratie, unde el poate fi ales de catre o turma oarba. Va fi numit de catre specialisti in interesul societatii. El isi formeaza echipa dupa modelul corporatist(aici modelele sunt cat se poate de cunoscute). Presedintele va avea puteri depline atat legislative, executive, cat si judecatoresti. Va raspunde numai in fata Boardului/Senatorilor. Deci, doar senatorii pot sa-l traga la raspundere – reamintesc ca fiecare senator va fi o somitate in domeniul sau, respectiv fiecare intr-una din cele patru puteri din stat. Desi Presedintele are puteri depline, avand Boardul pe cap, nu se va incalca principiul Justitia Regnorum Fundamentum. In aceasta maniera, separarea puterilor in stat(marele castig al democratiei) nu va avea de suferit.

“Puterea corupe, iar puterea absoluta corupe absolut.”
Cum, adevarata putere se afla in mana senatorilor, rolul deputatilor va fi acela de a numi senatorii printr-o majoritate de peste 66%. In cazuri exceptionale, deputatii vor putea numi direct presedintele printr-o majoritate de peste 80% . De asemenea ei vor putea admite un nou deputat in detrimentul altuia tot printr-o majoritate de peste 66% .

In caz de forta majora, populatia fiind total nemultumita, va exista un corpus care se va ocupa de alegerea unui nou parlament, in mod imperativ tot din specialisti, dar prin vot uninominal din partea populatiei.

Rolul deputatilor nu se incheie aici, ei vor colabora cu cei 4 senatori. Astfel, din cauza ca fiecare deputat va fi specialist in domeniul sau, parlamentul va avea o perceptie pe cat de variata pe atat de avizata. Senatorii vor avea menirea sa fie obiectivi si impartiali in dezbaterile parlamentare, iar la randul lor sa stabileasca mai departe in mod corect si coerent agenda Presedintelui/CEOului.

Cercul fiind inchis, va fi un sistem de guvernare bazat pe educatie, cultura si profesionalism care se va autosustine – elitele vor creea noi elite.

Reply to this comment

    Avatar

    Serban

    September 20th, 2010 at 10:27 pm

    1. Adunarea Generala a Actionarilor (AGA) decide Consiliul Actionarilor (CA), acesta din urma fiind organul care reprezinta interesele celor dintai.
    2. Actionarii sunt in masura sa decida persoanele care sa-i conduca, chiar daca unii pot sa nu fie de acord cu deciziile AGA, e dreptul lor, si trebuie manifestat.
    Nu cred in sistemul descris de tine cu “specialisti recunoscuti academic”, acestia ar trebui sa fie cel mult consultanti. Eu consider un specialist mult mai valoros in pozitia de consultant permanent (consilier) decat intr-o pozitie executiva.

    Imi place foarte mult analogia facuta intre o societate pe actiuni si structura politica a unei tari. Eu cred ca o tara ar merge bine economic si cu coruptia la un nivel acceptabil daca in ‘Comisia de cenzori’ (aleasa din actionari sau straini) nu ar exista control politic.

    Reply to this comment

Avatar

TheBride

October 23rd, 2009 at 8:02 am

Uff. Si asa ma convingi tu sa merg la vot:) Si BTW, postul e delicios. Singurele probleme care fac ca analogia sa ramana doar pe hartie sunt factorul emotional, asa cum subliniau mai multi comentatori mai sus, si nepotismele:). Intr-o companie serioasa nu prea isi au locul nici unele nici altele. In statul roman insa…Si mai e ceva: tara e mult prea mare si greu controlabila/greu de organizat decat orice companie, oricat de mare ar fi ea. Cred ca, de fapt, asta e principala problema. Oricat de bun manager/lider ai fi in business, tot nu cred ca e de ajuns ca sa conduci o tara. Nu ca tara asta ar fi avut pana acum numai manageri unul si unul.

Reply to this comment

Avatar

cristi

October 23rd, 2009 at 2:18 pm

paralela este mai mult decit benefica pentru a intelege mecanismele functionarii unui sistem fundamentat pe principiile managementului fie el o corporatie sau un stat… undeva in luna iunie am postat ceva asemanator, nu atit de elaborat, dar cu incarcatura emotionala evidenta (sic): http://www.cristimotca.ro/2009/06/09/cultura-corporatiei-numita-romania/ …ce ma bucura insa este faptul ca exista oameni si blog-uri unde o astfel de abordare isi gaseste adepti…

Reply to this comment

Avatar

Radu

November 2nd, 2009 at 1:53 am

Eu cred ca si in partide si in companie apar “aripile”. Sigur, unicul lor sens existential este acela de a-si implementa strategia faurita pentru binele comun.
Iar aripa care convinge numarul cel mai mare de primari/executivi sa o sustina bucura baza piramidei cu viziunea (social-democrata, democrat-liberala, etc) corporatista care va duce societatea (comerciala sau nu) pe culmile de aur ale dezvoltarii. Cam ca directorii de la Merrill Lynch.

Reply to this comment

Comments on other blogs

Avatar

Tweets that mention Compania si Politica | Radu Georgescu -- Topsy.com

October 22nd, 2009 at 8:48 am

[…] This post was mentioned on Twitter by Stefan Murgeanu, Radu Georgescu. Radu Georgescu said: Blog Post: Compania si Politica – http://bit.ly/WU6JD […]

Avatar

uberVU - social comments

October 24th, 2009 at 7:26 pm

Social comments and analytics for this post…

This post was mentioned on Twitter by GeorgescuRadu: Blog Post: Compania si Politica – http://bit.ly/WU6JD

Avatar

Zvoner.ro » Tara, corporatia, banii si romanii

October 26th, 2009 at 5:07 pm

[…] doream sa raspund direct pe blogul lui Radu, insa mi-am dat seama ca ar fi un raspuns mai mare chiar decat postarea sa, asadar va trebui sa ma […]

Avatar

Candidatii nu dau doi bani pe noi… « Blogul lui Frank

November 18th, 2009 at 10:06 pm

[…] atunci cind candidezi, trebuie sa iti asumi aparitiile in fata “actionariatului” tau. Radu Georgescu face o analogie interesanta intre o tara si o companie. Daca vrei sa devii Presedinte al Consiliului de Administratie a unei firme, trebuie sa de prezinti […]

Avatar

Mă duc la vot « TheBride’s Weblog

November 20th, 2009 at 10:37 pm

[…] Şi totuşi mă duc să votez mâine. De ce? Pentru că atât timp cât stau în ţara asta, votez pentru mine. Eu sunt acţionarul, după cum bine spune Radu aici. […]

Add comment to dracu7

  • adnana: I have just finished reading Bad Blood and it is just incredible. What I found it also incredible wa [...]
  • Florin Miron: As usually a cold shower from Radu. It's good and reasonable advice for entrepreneurs, not necessary [...]
  • Eduard: Excellent description on bitcoins, lol. and this was 4 years ago. [...]
  • Diana: Suntem in 2017 si se pare ca BTC inca se dezvolta. [...]
  • Flaviu Butean: Si eu folosesc 1Passoword, pe care il recomand mereu, cred ca este de un real folos. Nu stiu daca m [...]
Radu Georgescu
GECAD Group