SearchMe shut down

In: Companies / 10 comments

3 Aug 2009

SearchMe, a better search engine (hehe ), shut down after spending $50M.

A colleague of mine said “It seems that even the guys at Sequoia Capital can’t find investors…” and he challenged me to comment a little bit the different aspects of this “almost bankruptcy” because the topic is indeed interesting and useful as a pretext for a comparison between business “there” vs. “here”.

Let’s start with what amazes us the most when we read the article: What do you mean they wasted $50M???? Yes, that’s one of the differences between business in the US (especially in Silicon Valley) compared to business here: There you start with big money. And don’t give me the example of Microsoft, Apple, HP and other garages; those times have passed. Today (or yesterday ) people come with a well done business plan (hint! hint!) – in which they prove they know exactly what they want and how to reach it – to a Venture Capital. They convince the VC, they receive the money (without being upset for being left with only 20% of the company) and they get down to business. The fact that so much money is necessary to start a business there is a great advantage for us. I am sure we could do the exact same thing (maybe even better) with 10-20% of that amount. And when you see that, with that huge amount, they could only achieve a small and unrepresentative company in the big picture!

Another interesting element to comment I think is the partiality of investment funds (Venture Capital). In this case, Sequoia, one of the largest investment funds oriented towards technology in the world, invested a lot of money in this company only because they trusted the management (c’mon, how could they not trust the management since Mark was a partner in Sequoia!). As I was saying on other occasions, probably the most important reasons for which the investment fund places money in your idea is the trust they have in the management. And even if it went bad, the fact that the guy said he needed $100M (in the meantime something unexpected came up – the crisis – and they couldn’t raise the rest of the money) and he was very open with the risks, makes the investment fund less angry than it could have been. This probably tells us to resort to local investment funds, whose trust we can earn in time…

How easy it is to go bankrupt! For us too, but it’s just that there it seems so easy to accept and comment honestly. People understood exactly what was going on and, instead of beating around the bush, they announce and speak openly about the whole thing and they manage very well to slow-down and refocus the business. This doesn’t mean they are losers and no one thinks that. On the contrary, both people and companies come out of these crises better – more experiences, strengthened, refocused…

And there is another detail that has to do only with luck: the point in your company’s life when the wave hit you. a) Companies that were funded last year, “before the whole thing”, are sitting comfortably during the crisis and developing their product. They will probably come out just in time with it on the market. b) Companies that reached maturity, profitability, are now desperate to remain in the black area (an expression coming from Excel, where negative numbers are red; meaning they are desperate to maintain a positive cash flow). c) The most unfortunate are those that were just looking for additional funding to go to the next stage (often right according to plan, like SearchMe, for example). There is no more funding and that is how a healthy company dies.

On the other hand, I am thinking: Even they, the all-knowing Americans, were fooled by the crisis… they also made planning and management errors. They put emotion and greed in the deal when they decided not to take all the money at once (in the hope that, in the future, money will be cheaper) and now they are crying… how many of us have done this at least once in our lives?

Going back, another Silicon Valley company closed its gates. It wasn’t big and it wasn’t important. Some companies in the area (especially those that are in the need-of-investment period) are going down and others have already recovered after the crisis. Or, at least, the sun is shining a little brighter. I still maintain that the heart of software business is there, between San Francisco and San Jose.

(English version by Teodora Popescu)

Original Romanian version

SearchMe a inchis

SearchMe, un motor de cautare mai bun (hehe 🙂 ), a inchis portile dupa ce a mancat $50M.

Un coleg spunea “Se pare ca pina nici celor de la Sequoia Capital nu le mai e posibil sa gaseasca investitori…” si m-a provocat sa comentez un pic diverse aspect ale acestui “aproape faliment”. Pentru ca, intr-adevar, subiectul este ofertant ca pretext pentru o comparatie intre business-ul “acolo” vs. “aici”.

Sa incepem cu ce ne loveste cel mai tare cand citim articolul: „Cum frate, au spart $50M?????” Da, asta este una din diferentele businessului din US (mai ales Sillicon Valley) fata de cel de cel de la noi: Acolo se incepe cu bani multi. Nu-mi dati exemplele Microsoft, Apple, HP si alte garaje, vremurile alea s-au cam dus. Astazi (ma rog, ieri 🙂 ) lumea se duce cu un business plan bine facut (hint! hint!) – in care dovedeste ca stie exact ce vrea si cum ajunge la asta – la un Venture Capital. Il convinge, primeste banii (fara sa se supere ca el ramane doar cu 20% din companie) si purcede la treaba. Faptul ca este nevoie de atatia bani pentru a porni un business acolo este un mare avantaj pentru noi. Sunt convins ca am fi putut face fix acelasi lucru (poate chiar mai bine) cu 10-20% din suma. Si cand te uiti ca, cu ditai suma asta, nu au reusit decat o companie micuta, nereprezentativa in tabloul de ansamblu!

Un alt element interesant de comentat mi se pare subiectivismul fondurilor de investitii (Venture Capital). In cazul de fata Sequoia, unul din cele mai mari fonduri de investitii orientate catre tehnologie din lume, a investit o gramada de bani in aceasta companie doar pentru ca a avut incredere in management (’cmon, cum sa nu aibe, Mark era partener in Sequoia!). Cum ziceam si cu alte ocazii, probabil cel mai important element pentru care un fond de investitii pune bani in ideea ta este increderea pe care o au in management. Si chiar daca a iesit rau, faptul ca de la inceput tanarul a spus ca are nevoie de $100M (intre timp a aparut ceva – criza – neprevazut la momentul respectiv si nu au mai putut ridica restul de bani) si a fost superdeschis cu riscurile, face fondul de investitii sa nu fie chiar atat de suparat cat ar putea fi. Asta ne indeamna sa apelam probabil mai degraba la fonduri de investitii cu reprezentare locala, a caror incredere putem sa o castigam in timp…

Cat de usor se da faliment! Si la noi, doar ca acolo pare extrem de usor sa-l accepti si sa-l comentezi in mod onest. Oamenii au inteles exact ce se intampla si, in loc sa o dea pe dupa piersic, anunta exact care-i treaba si se descurca foarte bine sa „slow-down” si sa refocalizeze afacerea. Asta nu inseamna pentru nimeni ca ei sunt niste „looseri”. Din contra, de multe ori atat oamenii cat si companiile ies bine din clinciuri de-astea – experienta, intarire, refocalizare…

Si mai este un amanunt care nu tine decat de noroc: in ce moment de existenta a companiei te-a prins valul. a) Companiile care s-au finantat anul trecut, “inainte”, acum stau linistite si in timpul crizei isi dezvolta produsul. Vor iesi exact la timp cu el pe piata. b) Companiile care erau la maturitate, profitabile, acum se agita sa ramana inca in zona neagra (expresie provenita din excel, unde numerele negative sunt rosii. Adica sa ramana cu un cashflow pozitiv). c) Cele mai nefericite sunt cele care tocmai (de multe ori chiar conform planului, ca SearchMe de exemplu) cautau finantare suplimentara pentru trecerea la o noua etapa. Finantare nu mai exista si uite asa moare o firma sanatoasa.

Pe de alta parte, ma gandesc: Chiar si ei, atotstiutorii americani, s-au pacalit cu criza… au facut si ei greseli de planificare, de management. Au pus emotie si lacomie cand au hotarat sa nu ia toti banii odata (in speranta ca in viitor banii vor fi mai ieftini) si acum plang… cati dintre noi nu am facut asta macar o data in viata?

Revenind, inca o companie din Sillicon Valley a inchis portile. Nu mare, nu importanta. Unele companii din zona (mai ales cele care sunt in perioada de necesar de investitie) se duc in jos, altele si-au revenit deja dupa criza. Sau macar se vede soarele. Eu sustin in continuare ca inima afacerilor de si cu software este acolo, intre San Francisco si San Jose.

Comments

Avatar

Mugur Frunzetti

August 3rd, 2009 at 9:59 am

Excelenta analiza a fenomenului Radu. Si e bine ca mai pronuntam din cand in cand cuvantul FALIMENT, pe la noi e uneori similar cu sinuciderea si nu e deloc bine. Am un prieten care insista de 2 luni sa isi vanda casa ca sa incerce salvarea unui business falimentar, fara sa aibe sanse nici 1%, sub motivul “daca dau faliment nu o sa mai pot niciodata sa fac afaceri”. O sa-i dau un link catre articolul tau 🙂

Reply to this comment

Avatar

Geea

August 3rd, 2009 at 11:16 am

Mai avem multe de invatat de la ei. Si nu doar despre cum se reuseste, dar se pare ca si despre cum sa dam gres 🙂

Reply to this comment

Avatar

Adrian Stanciu

August 3rd, 2009 at 2:35 pm

E cam off-topic, dar să știi că denumirea de roșu și negru pentru cifrele negative sau pozitive din contabilitate nu vine din Excel. Excelul a împrumutat-o din contabilitatea clasică, ținută cu stiloul pe hârtie, în care cifrele negative se scriau cu roșu ca să sară în ochi, să nu se confunde cu cele pozitive. Tot de acolo vine și cealaltă cutumă de a le pune între paranteze, dacă nu vrei să scrii cu două culori. Excelul pur și simplu a preluat aceste cutume foarte împământenite.

Reply to this comment

    Avatar

    Radu

    August 3rd, 2009 at 2:39 pm

    Hehe, n-am stiut! Eu, daca m-am nascut cu Excelul in dinti, nici macar nu mi-am pus problema 🙂
    Cate chestii de-astea or mai fi, care sa fie preluate din offline in online, dar oamenii sa le ia “de bune”, ca fiind “inventate” in online….

    Reply to this comment

Avatar

Alin

August 3rd, 2009 at 6:40 pm

Servus Radu, subiecte interesante pe blogul tau, hehe.

Vis’a’vis de prezentul subiect si comparative am cateva mici comentarii:

a) simplifici foarte mult procesul legat de investitiile via VC – majoritatea proiectelor incep de la dimensiuni mici chiar si in Silicon Valley (e si cazul SearchMe dupa cum se va vedea mai jos). Primele runde de finantare nu ating nivelul milioanelor asa cum nici procentele cedate de catre antreprenor nu ating in niciun caz 80% (ci mult mult mai putin – sub 10%). Exista, asa cum stii, VCs specializate pe fiecare palier de finantare (gen YCombinator pentru primul nivel – daca imi amintesc bine ofereau undeva la 5k de persoana preferand startups cu numai cateva persoane si cereau la schimb numai cateva procente. Scopul era obtinerea unui prototip de aplicatie.).

b) ca sa exemplic, in cazul SearchMe, totalul e undeva spre 44 de milioane dar in cateva faze succesive (5) incepand in 2005(!) cu numai 450k de la Sequoia si sfarsind in 2008. Care Sequoia nu e singurul investitor asa cum s-ar intelege din articolul tau, mai sunt si altii: DAG Ventures, Lehman Brothers, angel investors…

*sidenote: din totalul de proiecte finantate numai un procent mic ajung la succes iar toata lumea stia asta – fondurile de investitii fiind primele pe lista. Insa totul se gandeste la nivel global: investesc 1 miliard in 30 de proiecte stiind ca majoritatea vor sucomba insa minoritatea care va reusi imi va aduce un profit de 3 miliarde. Pentru un VC conteaza mai putin cine esueaza si mult mai mult cine da lovitura.

c) 50 milioane pentru un startup pe nisa motoarelor de cautare nu e deloc putin si sunt convins ca si daca se incepea in Romania nu se putea face cu sume semnificativ mai mici.
*sidenote: In Romania un local SE ar genera costuri mult mai mici dar semnificative pentru dimensiunea pietei. Ca o confirmare, am vazut aici numai cateva incercari timide – Neogen Search care ii ca si mort si Okidoki (de data mai recenta) – si nici vorba de povesti de succes. Pe undeva logic, Google.ro (chiar si lasat in virtutea inertiei brandului) e foarte greu de batut.
Revenind, suma totala avansata de CEO-ul SeachMe se ridica la 100 de milioane (jumatate numai pentru o retea de servere capabila sa sustina incarcarea generata de un motor de cautare, jumatate pentru dezvoltarea unui canal de distributie intr-o piata unde competitia se numeste Google sau Microsoft).

d) avand in vedere ca au inceput in 2005 e foarte greu de spus ceva de genul “s-au pacalit cu criza”…oricata planificare a riscului faci e foarte greu sa mai stai in picioare atunci cand, pe langa GOOG, te mai loveste si “trasnetul” (chiar si Greenspan a fost orb asa ca ce sa mai zicem de altii).

Reply to this comment

    Avatar

    Radu

    August 3rd, 2009 at 9:44 pm

    Alin, multumesc mult pentru comentariu, de maxim bun simt si utilitate. E adevarat, incercand sa creez un reper antreprenorial, am evitat “amanuntele”; ele sunt mai mult decat binevenite in comentariul tau.

    Reply to this comment

    Avatar

    Geea

    August 3rd, 2009 at 10:10 pm

    As mai face si eu o completare la lista de SE locale: gorila.ro, motor de cautare in timp real. Fiind proaspat lansat, inca n-a apucat sa dovedeasca daca este sau nu un succes.

    Reply to this comment

    Avatar

    Serban

    August 4th, 2009 at 11:34 pm

    @Alin – foarte interesant comentariul tau, dar nu inteleg cum se pot duce 50 mil de $ pe hardware si tehnologie in 3-4 ani. Ma uit pe http://www.crunchbase.com/company/searchme si vad ca aveau 52 de angajati. La cifra de mai sus credeam ca au 5000. D.p.d.v al hardware-ului ma gandesc ca daca iei numai HP Blade-uri sau iei numai echipamente brand, poti ajunge la o suma mare, dar cred ca nu ai depasi sutele de mii.

    Anyway observ ca incep sa apara motoare de cautare cu rezultate vizuale, nu credeti ca asta e viitorul? Eu cred ca o data cu dezvoltarea si popularizarea printre userii de pe Internet a tehnologiilor rich media interactive gen Adobe Flex se va face o tranzitie catre rezultate vizuale in cautari. De ce sa mai incarci tu pagina cand o ai deja incarcata de catre providerul de search intr-o poza? Daca vrei mai mult dai click.

    Poate momentul SearchMe nu a fost 2009, si vor reveni cu tehnologie upgradata cand va exista un Internet Rich Media Content Boom.

    Legat de .ro: consider ca un motor de cautare dedicat ar avea succes daca ar fi targetat la inceput. Si spun asta din 3 motive:

    1. costuri mai mici de infrastructura si personal de mentenanta (atentie NU dezvoltare),
    2. posibilitatea de a genera revenue pentru clientii interesati de domeniul respectiv (un fel de AdWords targetat),
    3. timp suficient de maturizare a tehnologiei pentru a trece la nivelul urmator – ma bazez pe faptul ca aceleasi principii aplicate pe un index targetat functioneaza si pe un index extins (adica tot ce inseamna .ro)

    Reply to this comment

      Avatar

      Alin

      August 6th, 2009 at 11:59 am

      @Serban: discutia e un pic offtopic insa o sa raspund foarte scurt la intrebarea de ce e 50 mil o suma mica?

      1) pentru ca investitia in oameni e destul de mare comparativ cu alte domenii, fiind vorba de oameni specializati intr-o zona extrem de cautata (tehnologii legate de motoare de cautare, web semantic etc). Specializati si cu experienta. La un cost total de, sa spunem, 200k pe an/om cei 52 de angajati ar insemna aprox. 10 mil anual. IP-ul de calitate are un cost destul de mare. (@Radu: poate ar fi interesant un articol pe tema IP-ului, zic)

      2) mai adauga ceva maruntis pentru alte activitati operationale.

      3) condimenteaza cu ceea ce inseamna investitia in crearea unei arhitecturi specifice unui motor de cautare (indexare, stocare, procesare etc). Ca sa iti poti face ideea despre dimensiunea unei atari intreprinderi poti consulta cateva detalii referitoare la arhitectura Google – http://highscalability.com/google-architecture

      Reply to this comment

Avatar

Alin

August 3rd, 2009 at 6:43 pm

o corectura mica la comentariul meu de mai sus:
c) 50 milioane pentru un startup pe nisa motoarelor de cautare nu e deloc MULT [..]

Reply to this comment

Add comment to Mugur Frunzetti

  • adnana: I have just finished reading Bad Blood and it is just incredible. What I found it also incredible wa [...]
  • Florin Miron: As usually a cold shower from Radu. It's good and reasonable advice for entrepreneurs, not necessary [...]
  • Eduard: Excellent description on bitcoins, lol. and this was 4 years ago. [...]
  • Diana: Suntem in 2017 si se pare ca BTC inca se dezvolta. [...]
  • Flaviu Butean: Si eu folosesc 1Passoword, pe care il recomand mereu, cred ca este de un real folos. Nu stiu daca m [...]
Radu Georgescu
GECAD Group