The people behind companies

In: Entrepreneurship / 16 comments

23 Oct 2012

You know what I don’t understand at all, I mean at all: are you ashamed of your companies? Or don’t you want the others to know who runs a company or a website? Or are you hiding (you, personally) from dissatisfied customers? Or are you just hiding from customers in general?

I was looking on some websites the other day and I found that an overwhelming proportion (over 90%) of them contain no reference about who the company is. In the best tradition of online behavior, all websites have an “about” section but all you find there is once again a description of the products and services offered and maybe a colorless sentence such as “we are good and we take care of our clients”.

I do promise you that you’ll have a (significant) increase in any performance indicator if you start putting the following on your website:

  • The company address and other contact details. I’d like to know where you are. Even if you’re small, it’s better to be small and visible than hidden. Even if you sell internationally, being from Romania is better than being from nowhere;
  • Management. I want to know that there are some people behind the emails. That there is someone in charge of making the service better. Ultimately, if something goes wrong, I should know who to call. And two lines about those people – they shouldn’t appear as just some names;
  • Board of Directors or Advisors. If there are people helping you, put their names up there. I’ll understand what the ethics and the corporate vision is. If no names appear – I’ll assume there are no such people.

In general, don’t hide behind the internet, use it for more transparency. And you’ll have many satisfactions.

If you think otherwise, please let me know – I am open to discussing the subject, even though I have a very firm opinion 🙂

(English version by Teodora Popescu)

Original Romanian version

Oamenii din spatele companiilor

Stiti ce nu inteleg deloc, deloc, deloc: Va este rusine cu firmele voastre? Sau nu vreti sa se stie cine conduce o companie sau un site? Sau va ascundeti (voi, personal) de clientii nemultumiti? Sau pur si simplu va ascundeti de clienti?

Ma uitam zilele astea pe siturile romanesti si constatam ca in proportie covarsitoare (peste 90%) nu scrie nicaieri cine este compania. In buna traditie toate siturile au “despre” dar acolo gasesti inca odata descrierea produselor sau serviciilor; poate o propozitie incolora de genul “suntem buni si avem grija de clientii nostri”.

Va promit o crestere (semnificativa) a oricaror indicatori de performanta daca incepeti sa puneti pe site:

  • Adresa companiei si alte date de contact. As vrea sa stiu unde esti. Chiar daca esti mic, mai bine mic si vizibil decat ascuns. Chiar daca vinzi international, faptul ca esti din Romania este mai bine decat daca esti de nicaieri;
  • Managementul. Vreau sa stiu ca in spatele mailurilor stau niste oameni. Ca este cineva care se ocupa ca servicul sa fie bun. In ultima instanta, daca ceva nu merge bine sa stiu la cine sa sun. Si doua randuri despre oamenii ceia, sa nu fie doar un nume;
  • Board of Directors, sau Advisors. Daca exista oameni care va ajuta, puneti-i acolo. Voi intelege care este etica, viziunea companiei. Daca nu sunt – voi presupune ca nu exista.

In general nu va ascundeti in spatele internetului, folositi-l pentru mai multa transparenta. Si veti avea multe satisfactii.

Daca vi se pare altfel, va rog sa imi spuneti – sunt deschis sa discutam subiectul, chiar daca am o parere foarte hotarata 🙂

Comments

Avatar

Iulian Rizea

October 23rd, 2012 at 10:32 am

Percepție
Dacă un deținător de companie percepe că are cu ce să se expună – se expune, în caz contrar se ascunde în porumb.

Opinie
Unii deținători de companie sunt atât de ocupați cu partea operațională incât nu au avut timp să înțeleagă ce beneficii le aduce să se comunice pe ei însuși.

Pe scurt, sunt pe aceeași poziție cu tine. Mai mult, poți să îi încurajezi prin postarea unor beneficii pe care tu le-ai avut comunicând, umanizând o companie.

Reply to this comment

Avatar

Lucian Cotea

October 23rd, 2012 at 10:41 am

Sunt de aceeasi parere, companiile fara elemente de identificare nu au credibilitate.

Insa nu sunt de acord cu publicarea datelor personale, in primul rand din cauza spam-ului (in toate formele: email, agenti asigurari, brokeri, call centere,..).

Reply to this comment

Avatar

Serban

October 23rd, 2012 at 10:41 am

Problema cu datele despre oameni am intalnit-o la firme mai mici in care fluctuatia de personal este mare. De obicei este un semn ca angajatii nu sunt platiti la media pietei deci exista riscul sa-i expui si sa fie contactati de concurenta.

Este cert ca nu poti avea incredere intr-o firma care nu isi publica datele comerciale si despre management, mai ales daca activeaza intr-un domeniu ca ecommerce.

Pe ansamblu cred ca in Romania IMM-urilor le lipseste educatia de business online, ceea ce duce la site-uri de prezentare generice.

Reply to this comment

Avatar

Alex Goaga

October 23rd, 2012 at 10:43 am

Parca este obligatoriu prin lege sa scrii adresa companiei/datele de contact, CUI-ul, nu? 🙂

Reply to this comment

Avatar

Bogdan

October 23rd, 2012 at 10:52 am

Radu, uite eu am intalnit doua explicatii:
– “nu pun adresa pentru ca e firma de apartament si nu da bine, o sa creada lumea ca nu suntem seriosi”;
– “nu pun adresa sau tel pentru ca s-ar vedea ca suntem din Romania si nu ar mai avea incredere clientii sa cumpere de la noi” (pentru cei ce vand online in strainatate).

Din punctul meu de vedere, e exact pe dos. Lipsa datelor clare ale firmei (nume firma, adresa, tel, management) nu face decat sa-mi creeze senzatia de firma neserioasa. In plus ma feresc sa cumpar de pe un site care nu are astfel de date afisate (cum dau de ei, in caz ca am probleme? O adresa de email nu ma satisface profund).

Toate bune.

Reply to this comment

Avatar

Alex

October 23rd, 2012 at 11:01 am

Poveste adevarata:

Acum un an am avut o idee.

Am fost la mare (in Olimp) si am observat ceva… In perioada respectiva hotelurile micute si cochete din sud de acolo aveau cate 7, 10 camere ocupate fiecare (in jur de 30% grad de ocupare). Cautand aiurea pe net am vazut ca gradul de ocupare in tot sezonul la mare nu depaseste 40%. Intreband la receptie am aflat ca in general capetele de sezon sunt ocupate cu clienti de-ai casei, fideli.

Ok. Aveam deci certitudinea ca fiecare locatie are baza ei de clienti fideli. Exercitiu de imaginatie. Neptun si Sinaia sunt doua statiuni echivalente din punctul meu de vedere (relativ liniste, sigur nu locul potrivit pentru distractie, locuri ce trezesc nostalgii probabil, etc.). Care este deci numarul de clienti comuni pe an ai hotelurilor Regina din Sinaia si Dacia din Neptun? In afara de mine probabil spre zero iar daca nu zero macar nesemnificativ.

Fiecare are clientii lui fideli deci foarte deschisi recomandarilor venite din partea licatiei respective. Dar Busteni si Vama Veche? Dar Mamaia si Poiana? Avem un business. Un lant hotelier voluntar ce ofera reduceri intragrup. Implementam un sistem prin care recompensam unitatea care a trimis mai multi clienti in continuare in cadrul grupului iar din matematica stin ca daca intersectia a doua multimi e zero reuniunea lor e mai mare decat oricare din ele (au fideli nu uitati).

Long story short si back on topic am pornit, am investit timp, bani pt deplasari, etc. eram singur. Fara bani pt alti angajati. Am devenit din Domnul Filip care le prezentase proprietarilor de hoteluri un sistem foarte interesant pentru ei baiatul cu cardurile…

Lipsa unei echipe ai faptul ca eu prezentam, eu semnam contractul, eu instalam softul si cardurile, eu emiteam factura si eu sunam pentru incasare a facut sa pierd interesul si increderea clientilor (aveam 17). Adauga problemele de soft si ooops un esec.

Nu era mai bine sa fi facut 7 adrese de email diferite, sa ii contacteze departamentul juridic (tot eu) si practic sa ascund faptul ca sunt un pusti cu o idee?

Reply to this comment

Avatar

Mihai A. Pop

October 23rd, 2012 at 11:24 am

De prea multe ori se ascund actionarii din Romania pentru ca undeva in subconstientul national, ne e rusine ca facem afaceri, ca cerem bani altora, si consideram ca in fapt ce valoare aducem noi in piata e supraevaluata fata de cat realmente valoreaza.

Prea putini antreprenori pot vorbi de masina lor de business, ca un sistem bazat pe echipa si viziune, multi cred ca se bazeaza pe “secrete”, unul dintre ele fiind mana invizibila a proprietarului.

O fi bine, o fi rau? ramane de dezbatut, insa realitatea e ca ne ascundem, mai intai de noi, si apoi de stat, clienti si furnizori.

Reply to this comment

Avatar

diana stoica

October 23rd, 2012 at 1:59 pm

Deloc, in acest context, se scrie exact asa: deloc.

Reply to this comment

Avatar

Octavian

October 23rd, 2012 at 7:39 pm

Salut Radu si celorlati cititori,

Extrem de interesant subiectul, iar explicatia dupa parerea mea are adanci radacini in cultura noastra.

In primul rand, suntem din pacate mostenitorii “secretomaniei” din perioada comunista. Daca mai tineti minte, a “face” bani era automat asociata activitatilor ilicite, deoarece legal era foarte greu sa pornesti o afacere privata. De aceea tot ce implica o suma mare de bani, inclusiv achizitii de mare valoare, era trecut sub tacere, pentru a nu ridica suspiciuni referitoare la sursa banilor: “sa nu te stie lumea”. Apoi, imediat dupa revolutie, afacerile erau asociate bisnitei sau tunurilor din economie, deci alte sensuri negative, de neo-burghezi exploatatori. Chiar daca noua generatie are ca model de afaceri corporatiile internationale si putinele reusite neaose care au fost mediatizate (includ aici si pe cele ale lui Radu), va mai dura timp cred pana la evacuarea sensurilor negative.

In al doilea rand, sa ne uitam la ce pun firmele straine in vitrina lor. In general, trei lucruri (a) experienta si istoria (b) pozitia de lider pe o anumita piata si (c) echipa manageriala. In ceea ce priveste punctul a., treaba e destul de clara: cu o economie de piata foarte tanara, de unde istoric si experienta indelungata ? Punctul b., cate firme romanesti sunt lideri internationali in domeniul lor, sau macar regionali ? Alea putine care sunt, mai mult ca sigur ca o comunica. Punctul c. e ceva mai complicat. In general, oamenii pun in valoare in ordine cronoligica a carierei lor urmatoarele lucruri: educatia, experienta si realizarile personale/manageriale. Cu educatia avem o mare problema interna: nu avem centre de excelenta recunoscute, cum e Ivy League in USA, sau ceva similar in alte parti. Cu experienta, avem noi ceva multinationale cu “nume” dar e recent, si procentual inca putini au acces. Apoi, exista de putin timp mobilitate internationala la nivel scoala si job ca in alte locuri: romanul cam dupa ce pleaca si lucreaza cativa ani pe meleaguri mai insorite, acolo ramane. Cu realizarile personale, “corporatistii” stiu sa faca treaba buna. Dar restul, antreprenorii, pe unde sunteti ?

Cam lung mesajul meu, dar asta este 🙂
numai bine,
Octavian

Reply to this comment

Avatar

Alex

October 24th, 2012 at 2:56 am

Pai cum vreti sa mai dea omul teapa daca isi da toate contactele pe internet???
Trebuie sa te chinui ceva ca sa-l gasesti, altfel n-ar fi asa palpitant puzzle-ul.

Reply to this comment

Avatar

Mirela

October 24th, 2012 at 12:02 pm

Asa este , nu foarte multi isi afiseaza pe website toate informatiile , asta daca au website 🙂
Din experienta mea la o firma de shipping in anii 90 , de atunci am observat ca aceste date erau importante (telex/email , foto, info despre management,etc ) precizarea ca in acea perioada erau mai mult pe materiale printate.
Acum in domeniul in care activez este important sa ai aceste informatii (ex : http://www.bootefeichtner.at/top/unternehmen/geschaeftsfuehrung/ ; http://www.artmarinemarinas.com/team.html ; http://www.neptunyacht.ro/ http://aziyachts.dk/kontakt/ …….dar chiar si in acest domeniu multi nu au toate informatiile pe website-ul lor .
In opinia mea ,cred ca totul este in functie de motivul ptr care cineva face un busines – pe termen lung sau scurt , ….sau ?

Reply to this comment

Avatar

Florin

October 26th, 2012 at 6:41 pm

Cred ca in mare parte acesta se datoreaza perceptiei ca daca iti publici detaliile vei fi asaltat de spam si te vor aborda diverse persoane ca sa-ti propuna lucruri in interesul lor si in defavoarea ta.

Insa am observat ca niste filtre anti-spam minimale rezolva prima problema, iar la a doua oricum vei ajunge si va trebui sa inveti sa tratezi cu persoane de acel gen.

Reply to this comment

Avatar

Victor

October 29th, 2012 at 12:19 am

Eu am avut f mult de pierdut publicand echipa companiei mele pe site.
Pentru ca eram cu totii foarte tineri am pierdut clienti importanti, am pierdut la incredere si mereu am fost luati peste picior de majoritatea clientilor ca o “echipa de studenti” desi livram produse soft de calitate.
Practic ajunsese sa fie un fel de ritual. Eram ridiculizati la prima intalnire si tratati ca o echipa de studenti adunati intr-o parcare. Noi trebuia sa ne incordam si stergeam cu ei pe jos datorita abordarii problemei/ limbajului urat folosit de clienti/ idei stupide/ project managementului dezastruos care ni se propunea. Dupa o recapitulare a proiectelor de succes incepeam sa lucram.
Toti clientii la finalul proiectelor ne laudau si ne aduceau ofrande.

De ce sa ne chinuim de fiecare data cu aceasi problema ?? In Romania oamenii sunt judecati mult prea repede si mult prea supreficial pentru a putea sa-ti expui un scurt cv pe site-ul companiei.
La noi inca varsta si senioritatea intr-un domeniu inseamna prestanta si profesionalism, in timp ce un tanar , oricat de bun ar fi este vazut ca un freelancer/student/ incepator.

Reply to this comment

    Avatar

    Radu

    October 29th, 2012 at 5:18 am

    Victor, poate ar fi fost interesant sa tratezi cauza, nu efectul. In locul tau as fi inteles ca oamenii cauta senioritate si as fi incercat sa gasesc un set de “advisors” care sa arate ca oameni grei au incredere in companie si o ajuta. As fi pus testimonials. As fi pus cv-urile voastre (ma rog, 4-5 randuri fiecare) in care sa descrieti de ce nu sunteti juniori impotriva varstei. Cred ca ascunderea in spatele internetului nu este cea mai buna solutie.
    Felicitari pentru realizari insa. Suna bine 🙂

    Reply to this comment

Avatar

Gabriel

October 29th, 2012 at 2:01 pm

Parerea mea este ca in general persoanele din spatele magazinelor online nu scriu datele de contact fiindca se gandesc ca acesta ar fi ultimul lucru pe care ar trebui sa-l faca pentru respectivul magazin. La ce trebuie sa mai scrim datele de contact ale companiei? La ce ne folosesc? Pe mine ma intereseaza sa vina clientul sa cumpere produsul online, ca de asta este online si nu se cheama offline, fara a mai intra in contact cu potentialul cumparator printr-o descriere a firmei, date de contact, etc.. Cam astea ar fi ideile/ intrebarile pe care parte dintre antreprenorii online si le pun.

In al doilea rand, cum spunea Victor mai sus, o parte din magazine online sunt conduse de oameni tineri, iar cand potentialii clienti remarca ca respectiva firma este condusa de un tanar sau mai multi, imediat acestia isi fac o perceptie negativa asupra managementului/ magazinului. Astia sunt tineri, deci sigur va fi o teapa daca voi cumpara serviciul/bunul de la ei si oricum habar nu au ce inseamna viata, abia au iesit de pe bancile facultatii si imi vand mie produse.

In al treilea rand, cum 90% dintre firmele din Romania sunt IMM-uri si deci managementul este condus cel mai probabil de cateva persoane, mai ales in cazul magazinelor online. In cazul asta ce sa scrii la structura managementului, pe prietenul, vecinul, mama care ma ajuta sa supravetuiesc cu firma pe care o am. Ar fi de porc sa scrii asta.

Apoi ar fi perceptia negativa a oamenilor care te cunosc dupa nume. Vad pe site Gigel Ionescu, apoi sa gandesc: da, este Gigel cel care a facut nasoale atunci, Gigel care nu a realizat nimic bun, Gigel care a dat faliment cu firma respectiva, Gigel care lua 4 la matematica in clasa a XII-a, Gigel care vindea cartofi in piata, s.a.m.d. Toate parerile astea vor conduce la o esuarea a muncii incepute cu firma respectiva.

Inchei spunand ca atat timp cat romanii nu-si vor schimba mentalitatile si obiceiurile si nu vor avea exemple reale de urmat, cum ar fi dvs., nu se va schimba nimic concret in acest sens. In SUA oamenii au ca exemple pe Bill Gates, Steve Jobs, Rockefeller, etc., iar in Romania exemplele sunt Blonda lu’ Bote, Becali, Banel Nicolita, Cruduta.

Reply to this comment

Add comment to Octavian

  • adnana: I have just finished reading Bad Blood and it is just incredible. What I found it also incredible wa [...]
  • Florin Miron: As usually a cold shower from Radu. It's good and reasonable advice for entrepreneurs, not necessary [...]
  • Eduard: Excellent description on bitcoins, lol. and this was 4 years ago. [...]
  • Diana: Suntem in 2017 si se pare ca BTC inca se dezvolta. [...]
  • Flaviu Butean: Si eu folosesc 1Passoword, pe care il recomand mereu, cred ca este de un real folos. Nu stiu daca m [...]
Radu Georgescu
GECAD Group