Entrepreneurial steps

In: Entrepreneurship / 19 comments

26 Aug 2009

In general, when we start a company we start abruptly – we have an idea and something drives us to put it into practice. We start working, selling, getting funds, well – everything that needs to be done in the crane’s working zone. That’s what I did, and that is how I see people around me building companies. And it’s good: the energy in the beginning, hitting one’s head against the wall… all of this helps to bring change about. After all, I heard someone saying that Edison invented the light bulb because he hadn’t heard it was impossible (after many had tried before him). On the other hand, in developing a company, knowing the processes and the systemic approach to the whole thing can help a lot.

So let’s take a look (not from books, but with an open mind) and see what the essential moments in a company’s life are from the beginning and until it becomes an independent “corporation” (you can find a photo in an older presentation of mine 🙂 ):

1. Founding the company – the initial moment when you practically have nothing. OK, and that nothing can be really nothing or an idea, or even better – a project. At this point, if you really need money, you will pay a very high price for it, meaning that you will give a lot (as a percentage) from the company. This is because a) the risk the investor takes is very high, as long as you haven’t even started anything and you are selling an idea and b) according to the math from the previous post, the value of what you have without an investment is very small, so what he brings is much more, as a percentage, from the new joint company. That’s why, at this time, it’s best to find money nearby: the famous 3Fs (Fools, Friends and Family :)), with the Romanian version – 3Ps. At least they won’t take everything you own. What’s more serious, in general, your parents are the only ones who will trust your “vision” at this time.

2. The first product – once you have a product, life is already more beautiful: you have something to show, you can at least prove your idea is viable from a technical standpoint, that it’s achievable. Not necessarily that it can sell, but the fact that you have a product shows a lot, even about your ability to create something (which in the previous period could easily be questioned). The investor’s risk is smaller (it still is big, but not as big as in the previous stage), and the potential cost of the funds obtained is lower, meaning that you will give less of the company for the same amount. That is also because the value of your company can somehow be negotiated a little higher, as now you have a product – right? 🙂 For the moment, the money should still come from the 3Fs, but with a little luck you can find an investment fund willing to take such big risks without skinning you alive, the more so as you need less money at this point and investment funds generally look at big investments. Possibly an angel investor (a person that earned money in his life and wants to invest it now) may come in useful here.

3. The first paying client – Weeeell, your vision is already confirmed. Someone needs the product you made and it’s not something only your geek imagination thought was necessary. As long as someone pays money for what you are doing, things are good. Growth money is even cheaper than in the previous cases; you can find it at angel investors and you already have VCs interested. People revolve around you, all interested, but questions still hang in the air. Will you be able to carry out your business plan? Will you be able to sell enough?

4. Breakeven – This is basically the most important moment: your company produces more than it consumes. You have become profitable; if you keep up the good work, you will fill your pocket year after year. This is the moment when everyone is interested in you. Everyone prefers to put money in the construction than fill in some holes, as was the case until this moment. Money can be found with VCs, strategic or financial investors, and even – if you grow a bit more – you can search for institutional investors through a stock exchange listing. Here you also have a better negotiating position, since you are no longer with your back against the wall, needing money like in the previous stages. The risk is small for the investor because you already proved what you had to prove and the company is bringing profit. You have experience (you and your team) and your opinions will be heard, your plans will be informed and, most of all, believable.

During these stages, it is interesting what kind of man manages the company:

Because, in the beginning, the manager (sometimes, formally, the CEO, other times – the informal manager) is a technical man. His goals are to create a very good product that corresponds to the strategic plans (we can follow a little bit the Connex / Vodafone Ro example – the first CEO was Al Tolstoy, with the goal to create a network in the country, a technical guy).

Once the goals are achieved, he moves on (Al Tolstoy went to the Czech Republic to create a similar operator there from scratch) and in his places comes a sales oriented person. He must move the company’s focus from technical construction to technical maintenance plus improvements, but especially from sales “somehow” made so far, to an aggressiveness that can make the company cover in the most effective way the target market (going back to our example, Ted Lattimore came after Al Tolstoy, a man with a sales background, with knowledge in creating a distribution channel and business development strategies). His objectives are measured in the percentage of revenue growth, without necessarily being interested in profitability.

Then comes the third period, when the manager is a financier, oriented towards lowering expenses. Now we can really talk about profitability goals! This manager is the one who puts the icing on the cake and completes the company through an exit, IPO… anyway, by monetizing the investment (in our case, Liliana Solomon).

I’ll end by saying that Conex / Vodafone Ro is a classic case, but, in practice, changes might not be so well formalized, the CEO may not be changed, but only the high influence persons in the company and possibly (if the CEO is capable – and I have seen many cases in which this is so) the CEO’s goals may change, and then he should be capable to refocus everything. And, no, this doesn’t apply only to large companies such as Conex, but also to small startups and they should also be aware of these stages.

OK, come on, it’s 11o’clock at night, Timisoara doesn’t seem to stand a chance at football, I’m going to bed 🙂 See you around…

(English version by Teodora Popescu)

Original Romanian version

Pasi antreprenoriali

In general cand ne apucam de firma o luam abrupt – avem o idee si ceva ne impinge de la spate sa o punem in practica. Incepem sa muncim, sa vindem, sa facem rost de bani, ce sa mai – cam tot ce ni se pare ca e de facut in zona de actiune a macaralei. Asa am facut si eu si asa vad lume in jurul meu construind firme. Si este foarte bine: energia de inceput, datul cu capul in zid.. toate astea ajuta la aparitia schimbarilor. In definitiv, auzeam pe cineva spunand ca Edison a inventat becul doar pentru ca nu auzise ca nu se poate (dupa ce multi inaintea lui incercasera). Pe de alta parte, in dezvoltarea unei companii cunoasterea proceselor si abordarea sistemica a intamplarii poate ajuta mult.

Deci, hai sa ne uitam un pic (nu din carti, ci asa – cu mintea deschisa) care sunt momentele esentiale in viata unei companii de la inceput si pana cand devine „corporatie” de sine statatoare (gasiti si o pozuta intr-o prezentare mai veche de-a mea 🙂 ):

1. Fondare companiei – momentul initial, in care practic nu ai nimic. OK, si nimicul asta poate fi nimic-nimic sau o idee, sau poate chiar mai bine – un proiect. In acest moment, daca chiar ai nevoie de bani, vei plati extrem de scump acesti bani, adica vei da foarte mult (procentual) din companie. Asta datorita faptului ca a) riscul pe care investitorul si-l asuma este foarte mare, cata vreme tu nici nu ai inceput treaba si vinzi doar o idee si b) conform aritmeticii din postul trecut, valoarea a ceea ce ai tu fara investitie este foarte mica, deci ceea ce aduce el este procentual foarte mult din noua firma comuna. De aceea in acest moment este de preferat sa gasesti banii in apropiere: vestitii 3F (Fools, Friends and Family :-)), cu varianta romaneasca 3P. Macar ei nu vor lua pielea de pe tine. Mai grav, in general parintii sunt singurii care vor avea la acest moment incredere in „viziunea” ta.

2. Primul produs – odata ce ai un produs viata este deja mai frumoasa: Poti sa arati ceva, poti demonstra macar ca ideea ta este viabila din punct de vedere tehnic, ca este realizabila. Nu neaparat se poate vinde, dar faptul ca ai un produs arata foarte mult, fie chiar si despre abilitatea ta de a creea ceva (ceea ce in perioada anterioara putea fi lesne pus la indoiala). Riscul investitorului este mai mic (in continuare el este mare, dar mai mic decat in etapa anterioara), iar costul banilor potential obtinuti este mai mic, adica vei da mai putin din companie pentru aceeasi suma. Asta si pentru ca valoarea companiei tale poate fi acum cumva negociata un pic mai sus, caci – nu-i asa? – ai un produs :-). Pentru acest moment banii este bine sa vina tot de la 3F, dar cu putin noroc poti gasi un fond de investitii dispus sa-si asume riscuri atat de mari fara sa te jupoaie de viu, cu atat mai mult cu cat ai nevoie de putini bani la momentul asta si fondurile de investitii se uita in general la investitii mari. Eventual un angel investor (o persoana care a adunat bani in viata si vrea sa-i investeasca) poate fi util aici.

3. Primul client platitor – Eeee, deja viziunea ta este confirmata. Cineva are nevoie de produsul pe care l-ai facut, nu era ceva despre care doar imaginatia ta de geek credea ca e necesar. Cata vreme cineva da bani pe ce ai facut tu, e de bine. Banii de crestere sunt inca mai ieftini, ii poti gasi pe la angel investors si deja exista multe VCuri interesate. Lumea se invarte interesata in jurul tau, dar inca semne de intrebare plutesc in aer. Oare vei putea duce la indeplinire business planul? Vei putea oare vinde suficient de mult?

4. Breakeven – Asta practic este cel mai important momet: firma ta produce mai mult decat consuma. Ai devenit profitabil, daca o tii tot asa bagi in buzunar in fiecare an ceva banuti. Asta este momentul in care toata lumea este interesata de tine. Oricine prefera sa puna bani in constructie decat sa umple niste gropi, ca pana acum. Bani gasesti la VC, investitori strategici sau financiari, ba chiar – daca mai cresti un pic – poti cauta investitori institutionali printr-o cotare la bursa. Aici ai si pozitia de negociere cea mai buna, caci nu esti cu spatele la zid avand nevoie de bani ca in etapele precedente. Riscul este mic pentru investitor caci deja ai demonstrat ce era de demonstrat, iar compania produce deja profit. Ai experienta (tu si echipa ta) iar parerile tale vor fi ascultate, planurile pe care le faci vor fi in cunostinta de cauza si mai ales credibile.

In tot timpul acestor etape, este interesant ce fel de om conduce compania:

Caci la inceput conducatorul (uneori formal – CEO, alteori conducator informal) este un om tehnic. Obiectivele lui sunt crearea unui produs foarte bun, care sa corespunda planurilor strategice (o sa urmarim un pic exemplul Connex/Vodafone Ro – primul CEO a fost Al Tolstoy, cu obiectiv sa creeze reteaua in tara, om de factura tehnica).

Odata obiectivele sale atinse, el pleaca mai departe (Al Tolstoy a plecat in Cehia sa creeze de la zero acolo un operator similar) si in locul lui vine un conducator orientat pe vanzari. El trebuie sa mute focalizarea companiei de la constructia tehnica la intretinerea tehnica plus imbunatatiri, dar mai ales de la vanzarile „oarecum” facute pana acum, la o agresivitate care sa faca compania sa acopere in modul cel mai eficient piata tinta (revenind la exemplul nostru, dupa Al Tolstoy a venit Ted Lattimore, un om cu background in vanzari, cu knowledge de constructie a canalului de distributie si strategii de business development). Obiectivele sale se masoara in procentul de crestere a veniturilor, fara a fi neaparat interesat de profitabilitate.

Apoi vine a treia perioada, in care conducator este un finantist, orientat spre scaderea cheltuielilor. Abia acum obiectivele sunt de profitabilitate! Acest conducator este cel care pune cireasa pe tort si intregeste rotund compania, printr-un exit, IPO… in sfarsit, monetizarea investitiei (in cazul nostru Liliana Solomon).

Finalizez spunand ca Connex/Vodafone Ro este un caz clasic, dar in practica e posibil ca schimbarile sa nu fie chiar atat de bine formalizate, sa nu se schimbe CEOul, ci doar persoanele de maxima influenta in companie, eventual (daca CEOul este capabil – si am vazut multe cazuri in care chiar asa se intampla) se schimba obiectivele CEO-ului, iar acesta este capabil sa refocalizeze. Si nu, nu se aplica numai la companiile mari, gen Connex, ci si micile startup-uri trebui sa constientizeze aceste etape.

OK, hai ca e 11 noaptea, Timisoara pare ca nu are nici o sansa la fotbal, ma duc sa ma culc 🙂 Mai vorbim…

Comments

Avatar

Bogdan

August 27th, 2009 at 8:04 am

Daca Timisoara nu mai avea vreo sansa, vin si eu sub influenta noptilor nedormite (din cauze de “bebe la bord”) crezand ca se poate face o paralela destul de convingatoare intre cresterea unei firme si al unui copil 🙂

1. Fondarea companiei – aici nu cred ca e cazul sa intru in detalii. Ca si intr-o companie, intr-o familie e important sa existe intelegere intre “actionari” iar “viziunea” sa fie comuna 🙂
2. Primul produs – cat ne-am dorit sa avem un copil 🙂 E cel mai frumos bebe din lume, nu? Trebuie sa fi langa el, trebuie sa invete sa mearga, apoi gradi, scoala, influentele negative…
3. Primul client platitor – cum spuneai si tu, “deja viziunea ta este confirmata” si “banii de crestere sunt inca mai ieftini” 🙂
4. Breakeven – deja aici se complica lucrurile, bebe nu mai e “bebe” de mult, deja vrea sa se simta independent, “investitorii” roiesc in jurul lui…

Hai ca deja o iau pe aratura 🙂

Reply to this comment

Avatar

VisionConsulting

August 27th, 2009 at 10:28 am

Ca bine spui ….si cand devii profitabil ? ti-ai “abandona” business-ul in care ai investit atat de mult? Si poate ca banii sunt cea mai “mica” si nesemnificativa investitie. Cred eu ca depinde de ce asteptari ai atunci cand incepi un business. Sa te imbogatesti , sau doar sa fii independent si sa faci ce-ti place. Ideal ar fi sa le imbini. daca te rezumi la o singura directie, nu cred ca afacerea ta va deveni cu adevarat “mare”.

Reply to this comment

    Avatar

    ishmael

    August 27th, 2009 at 2:29 pm

    Observ ca Radu scrie de pe pozitia celui care a purtat (sau a incercat macar) toate palariile de care vorbea, si mai observ ca noi, cititorii (si e firesc sa fie asa) suntem mai mult din categoria celor care eventual aspira abia la prima bonetica. Imi cer iertare daca par usor malitios; inainte de primul pas din viata ca antreprenor e greu sa te gandesti la bani si la vanzarea firmei, mai degraba vezi faptul ca ai de pus acolo o bucata din viata ta, munca si visuri si cosmaruri, ba chiar si relatiile cu familia si cu cei dragi, tot felul de lucruri care nu se prea masoara in bani. Abia dupa ce mai trec tot felul de valuri peste tine ajungi sa te detasezi, sa poti discuta cu cineva care iti evalueaza la rece firma si stramba sceptic din nas fara sa vrei sa-i torni cafeaua in cap, si abia atunci incep o parte din spusele lui Radu sa capete sens pe deplin. Atunci incepi sa poti sa vinzi si sa cumperi, sa dezvolti alta firma, sa mergi mai departe. Asa ca … nu prea merita s-o luam asa, alba sau neagra, firma facuta pentru bani sau din dragoste; fiecare isi face firma din diverse motive, dar numai cei cu ceva scaun la cap si cu control asupra sentimentelor ajung sa se si imbogateasca din ea, o vand cand e momentul, o inchid daca trebuie, mai fac alta si alta, sau aduc un director de felul celor descrisi de Radu cand nu li se mai potrivesc palariile … Afacerile bune se cresc cu entuziasm, da’ la rece, daca pot sa imperechez notiunile astea …

    Reply to this comment

Avatar

Ovidiu - GuitarFlame.com

August 27th, 2009 at 10:31 am

Mi-au placut posturile recente, asta si cel cu calculul partilor vandute din companie. Interesante, mai ales venind de la cineva cu experienta practica in directia asta. Sa mai scrii astfel de posturi care tin de partea de overview strategic sa il numesc asa, interesante…

Reply to this comment

Avatar

Anda Racsa

August 27th, 2009 at 10:36 am

Felicitari pentru un articol excelent!
Au fost punctate elementele esentiale care subliniaza importanta unui plan de afaceri (idee, executie, rezultate) si contributia fiecarui “jucator” (antreprenor, manager, profesionist) pentru succesul unei afaceri.

Sper ca acest articol sa fie inca un reper pentru cei care vor sa (re)descopere “cheia” unei afaceri durabile.

Reply to this comment

Avatar

Marius Motofei

August 27th, 2009 at 1:58 pm

O paranteza:

1. ce face founder-ul in toata poavestea asta si cat de responsabil este el pentru succesul parcurgerii tuturor acestor etape? – in final al business-ului

Pai foarte mult pentru ca el este cel care imprima ritmul (recuperarea investitiei), cultura oganizationala, identifica avantajele competitive initiale si cel mai important – misiunea, viziunea si goal-ul companiei.

Fara sa ma fi indepartat de subiect, apare acum intrebarea cand si ce face diferenta intre un manager-vanzator, unul finantist, unul quasi-tehnic? – i-am denumit popular ca sa intelegem esenta mentalitatii lor.

Pai daca doar primul (cel quasi tehnic) nu trebuie sa inteleaga cu ce se mananca change management-ul, pentru toti ceilalti e imperios necesar.

Si ne mai intoarcem o data, la fondator si la managerul quasi-tehnic. Pai daca acesti doi merituosi si entuziasti pionieri nu creaza premisele unei companii care sa se poata adapta la schimbari importante, date de stadiu in care se afla compania sau de noi reguli ale jocului in piata, am sfeclit-o si cu siguranta riscam sa dam vina pe “mort” = managerul nou, incapabil sa faca pasul urmator spre succes..

Ce facem? Pai aici este momentul in care intram in degringolada buclelor sau esec. Si se intoarce domnul manager quasi tehnic sau ardem etape pentru ca:
1. investitorii cred ca pot obtine acelasi rezultat final prin diversificare – quasi-tehnic + vanzator
2. “trebuie sa facem altceva, asta e bun dar nu suficient”- quasi-tehnicul
3. “trebuie sa reducem preturile, am estimat gresit politica de pricing” (aici era finantist-ul /finalizatorul) – securing the market

Ce alegem, ce facem?

Lucruri pe care le auzim mereu nu? Si uite asa, ajungem de multe ori sa avem o strategie cu un manager nepotrivit manager care intotdeauna isi poate motiva insuccesul.

Sa schimbi o intreaga organizatie, de la task description pana la practici si tehnici de management nu e lucru simplu si fiecare dintre manageri este responsabil pentru asigurarea unei astfel de tranzitii. De obicei cei mai multi urmeaza interese personale cautand bunus-urile si indepartandu-se de interesele shareholder-ilor, luand decizii prin prisma propriului ego. Ei stiu ca au un mandat limitat, il imping la maxim si in final te lasa cu ochii in soare. Partea proasta e ca atunci cand incepi sa simti ca te arzi, e cam tarziu.

Gata.

Reply to this comment

Avatar

MVCaraiman

August 27th, 2009 at 4:06 pm

Multumesc ptr inca un articol interesant. Daca aveti timp, cred ca ar fi f. interesant un articol sau mai multe cu o mapare a pasilor din articolul curent pe RAV. Adica, o prezentare a istoriei RAV privita din punct de vedere al pasilor antreprenoriali. Daca ar fi sa o luati de la inceput, ce ati schimba ? Care credeti ca au fost punctele forte ptr. ca RAV sa devina cea mai de succes poveste antreprenoriala romaneasca : oameni, actiuni, decizii ? Nu cred ca am citit in presa ‘povestea’ spusa din punctul acesta de vedere.

Cu respect.
MVCaraiman.

Reply to this comment

Avatar

Nikola Tesla

August 27th, 2009 at 9:23 pm

De fapt, Edison stia foarte bine cum se construieste un bec, pentru ca nici nu l-a descoperit si nici macar nu a fost primul care sa-l patenteze…

http://www.coolquiz.com/trivia/explain/docs/edison.asp

“Giving Mr. Edison the benefit of the doubt, and stopping short of calling him a plagiarist, we can say that he invented the light bulb by making vast improvements to Swan’s published, yet unperfected designs.

Swan, however, felt quite differently, as he watched Edison line his pockets with money made from his invention, and took Edison to Court for patent infringement. The British Courts stood by their patent award for the light bulb to Swan, and Edison lost the suit. The British Courts forced Edison, as part of the settlement, to name Swan a partner in his British electric company. Eventually, Edison managed to acquire all of Swans’ interest in the newly renamed Edison and Swan United Electric Company.

Edison fared no better back home in the U.S., where the U.S. Patent Office already ruled, on October 8, 1883, that Edison’s patents were invalid, because he based them upon the earlier art of a gentleman named William Sawyer. To make matters worse, Swan sold his U.S. patent rights, in June 1882, to Brush Electric Company. This chain of events stripped Edison of all patent rights to the light bulb, and left him with no hope of purchasing any.”

Reply to this comment

Avatar

anonimoul

August 28th, 2009 at 10:15 pm

bump pt. tema propusa de MVCaraiman

Reply to this comment

Avatar

Gil

August 29th, 2009 at 12:07 pm

Lista este foarte buna dar se adreseaza oamenilor care activeaza intr-un mediu functional de afaceri.

Din punctul asta de vedere eu am parcurs mai ciudat lista. Am idee, am prototip, am drepturi de proprietate intelectuala (brevete) si am minimizat riscurile pentru o invesitie (pana la punctul in care restituirea investitiei este doar legata de parcurgerea eficienta a proiectului) dar tot am o problema cu aducerea banilor.
Bancile nu vor sa dea un imprumut decat daca am (citez) “un bloc bine plasat” ca si garantie. Pe partea de investitori “angel” recunosc ca nu stiu cum sa-i abordez si cum sa intru in contact cu ei. VCul nu este o optiune in Romania din cate stiu eu.

Oricum eu raman cu problema ca desi am fondurile mele (insuficiente), prototip, plan de afaceri si cam tot ce “ar trebui” nu stiu cum as putea atrage fondurile suplimentare necesare in Romania. Daca eram in USA in Silicon Valley fara doar si poate aveam tot ce trebuie pana acum dar pana la urma este vorba si de unde suntem localizati pe lume.

Reply to this comment

    Avatar

    Bogdan

    September 1st, 2009 at 9:41 am

    Gil, dar de ce trebuie neaparat sa atragi fonduri din Romania? Exista internet… Un site de prezentare bine facut in engleza, chiar si niste mailuri mai mult sau mai putin “spam” trimise la diverse grupuri de investitii, postarea unor cereri pe siteuri specializate in intermedieri cu investitori… Marketing pentru atragerea de fonduri. Un investitor serios nu are o problema sa se urce in avion sa te viziteze sau sa investeasca in afacerea ta din Romania, chiar daca n-a mai calcat in viata lui aici.

    Nu trebuie sa fi in Silicon Valley ca sa iei legatura cu oamenii de acolo, exista “goagal” 🙂 Iar localizarea noastra pe harta nu e neaparat un dezavantaj… pana la urma nu prea cred ca poti angaja personal in Silicon Valley pentru cateva sute de euro pe luna, nu?

    Reply to this comment

      Avatar

      Gil

      September 1st, 2009 at 2:10 pm

      Partial adeverat. Mai demult am incercat la niste firme de investitii americane care mi-au trantit scurt “we are not interested in full offshore investments”. Am ramas cu impresia ca ei nu vor sa investeasca in companii care nu au leadership american.
      Am abandonat ideea si pentru ca drepturile de proprietate intelectuala devin gri in momentul in care parasesc EU.

      Este clar ca am si o lipsa de experienta in domeniul atragerii invesitiilor (am terminat automatica nu o facultate cu profil de business) dar nu cred ca sunt chiar paralel. Nu este atat de simplu pe cat se scrie.

      Reply to this comment

Avatar

Anca

August 29th, 2009 at 6:22 pm

Foarte adevarat! Ma recunosc in fiecare etapa.

Reply to this comment

Avatar

Yndy

September 1st, 2009 at 2:31 pm

@ Gil: Deci esti la punctul 2. Deci Prieteni, Rudele si Prostii (Radu zice, nu eu) trebuie sa te finanteze.

@ Radu: Eu am idei putine si fixe si stiu ca tu spui lucrurile astea din perspectiva investitorului in software, dar toate cele de mai sus sunt valabile ca sa atragi bani in companie. Pana la punctul 4, nu poti sa scoti bani din companie, tu ca investitor. Toti cei care vin cu bani vin ca sa te sustina, dar nu ca sa te ajute sa profiti personal. Pentru asta mai trebuie sa treci prin doua etape:

5. EBITDA sustenabil sau altfel spus generare de cash flow sustenabil

6. Dominarea pietei/nisei pe care activeaza produsul.

Apoi castigi tu, investitorul bani.

Reply to this comment

    Avatar

    Gil

    September 1st, 2009 at 4:14 pm

    Un aproximativ punct 2. In acelasi timp am oameni care sunt interesati de produs (posibili clienti platitori din primul moment) si tot acelasi timp sunt si la punctul 4 deoarece am minimizat riscul (risc 0 nu exista) de a nu recupera banii investiti in termen relativ scurt chiar daca produsul e un esec comercial.

    @Radu: Poate nu ar fi rau un post despre cum am putea aborda sau gasi posibili investitori. (un ghid pentru ingineri 🙂 ) Intreprinzatorul este imperativ un om tehnic la inceput.

    Reply to this comment

Avatar

Andrei

September 11th, 2009 at 9:23 am

Am invatat pe propria piele ce evolutie trebuie sa aiba administratorul unei afaceri mai mici. Exista un moment in care cerinta afacerii in raport cu modul de a fi al administratorului firmei sa nu mai fie aceeasi. Adica un foarte bun om tehnic si orientat pe vanzari sa nu fie si un finantist foarte bun. De aceea logic ar fi o asociere, dar tot logic ar fi sa nu te asociezi. Iata o dilema.

Reply to this comment

Comments on other blogs

Avatar

Twitter Trackbacks for Pasi antreprenoriali | Radu Georgescu [radugeorgescu.ro] on Topsy.com

August 28th, 2009 at 11:38 am

[…] link is being shared on Twitter right now. @georgescuradu said Blog Post: Pasi antreprenoriali – […]

Avatar

Video advice from Radu Georgescu « Analytic Vision

December 2nd, 2009 at 9:32 am

[…] Paşi antreprenoriali […]

Add comment to Anda Racsa

  • adnana: I have just finished reading Bad Blood and it is just incredible. What I found it also incredible wa [...]
  • Florin Miron: As usually a cold shower from Radu. It's good and reasonable advice for entrepreneurs, not necessary [...]
  • Eduard: Excellent description on bitcoins, lol. and this was 4 years ago. [...]
  • Diana: Suntem in 2017 si se pare ca BTC inca se dezvolta. [...]
  • Flaviu Butean: Si eu folosesc 1Passoword, pe care il recomand mereu, cred ca este de un real folos. Nu stiu daca m [...]
Radu Georgescu
GECAD Group