I’d like to have my own company, but I don’t know what kind of business to start

In: Entrepreneurship / 27 comments

20 Jul 2009

Give me an idea since you said you had hundreds… 🙂 I go to many meetings with university students, high school students or simply young people in front of whom I try to promote the idea of entrepreneurship – trying to build something beautiful, useful and that brings value for clients, employees and shareholders. And the answers I get in many cases from them is:
– Very cool, you convinced us to make our own company. But what kind of business should we set up? or
– What kind of business would you start if you were in our place? I would say this:

My dears, those of you who ask this question: Please don’t start a business. Opening a company knowing only that you want to do this isn’t good. As someone used to say in a comment to one of the previous posts – a company (in order to work) needs to have an idea behind it, a passion, a dream. Otherwise it’s only a job that you use to deceive yourself and only say it’s your own company.

If you want to start something in the entrepreneurial area – to start a firm, that turns into a company and then into a corporation 🙂 – and you don’t know what kind of firm, look at your passions. You like cooking (and you are good at it), start a restaurant or something like this. If you are good and passionate about computer programming, start a software company; if you are passionate about photography, set up a studio… Anyway, you got the general idea and I would love to hear from you what passions you managed to turn into companies.

Passion is what can give you an advantage over the others. Think only that (out of passion) you already know the market, the laws and best practices of the industry, the competition, what the client could possibly want, what you have always wanted and what you have never had. What’s more, you’ll do the thing you like most, you’ll go to work with great pleasure every day, and you’ll build something you are convinced people need. If someone starts something similar, they will have to research, understand and spend time and money for this. And in the end they will still not understand completely how things are, not as good as you.

And to answer the question What kind of business would you start? I would start a business in software again. This is the area I understand the most: how to license, business models, I know the people in the area. On the contrary, I wouldn’t start other kind of businesses (you can see that I have tried and the experiences I have had make me say this). I understood from my own experience what it is to start something that you don’t understand and that you don’t like.

(English version by Teodora Popescu)

Original Romanian version

As vrea sa am firma, dar nu stiu de ce sa ma apuc

Da-mi o idee, ca tot ziceai tu ca ai o suta 🙂 … Am fost la foarte multe intalniri cu studenti, elevi de liceu sau pur si simplu tineri, in care am incercat sa promovez antreprenoriatul. Incercarea de a construi ceva frumos, util, aducator de valoare pentru clienti, angajati si actionari. Si raspunsul pe care l-am primit in foarte multe cazuri de la ei a fost:
– Foarte tare, ne-ai convins sa facem o firma. Dar de ce sa ne apucam? sau
– Tu de ce te-ai apuca daca ai fi in locul nostru?. As raspunde asa:

Dragilor, cei care puneti aceasta intrebare: Va rog nu va apucati de un business. A deschide o firma stiind doar ca vrei sa deschizi o firma nu este bine. Cum zicea cineva si intr-un comentariu la unul din posturile anterioare – o firma (pentru a merge) trebuie sa aiba in spate o idee, o pasiune, un vis. Altfel nu este altceva decat un serviciu despre care te amagesti ca este firma ta.

Daca vrei sa te apuci de ceva antreprenorial – sa-ti deschizi o firma, care sa se transforme in companie, apoi in corporatie 🙂 – si nu stii de ce, uita-te la pasiunile tale. Iti place sa gatesti (si esti bun la asta), apuca-te de un restaurant sau ceva in zona asta. Daca esti bun si pasionat de programare, fa o firma de software, daca esti pasionat de fotografie, un studio… Ma rog, ati prins ideea si mi-ar placea sa aud de la voi ce pasiuni ati reusit sa transformati in companii.

Pasiunea este ceea ce-ti poate da acel avantaj asupra celorlalti. Gandeste-te numai ca (din pasiune) tu deja cunosti piata, legile si bunele practici ale industriei respective, competitia, ceea ce isi poate dori clientul, ceea ce tu ti-ai dorit si ti-a lipsit mereu. Mai mult, vei face ceea ce iti place, te vei duce la serviciu cu mare placere in fiecare zi, vei construi ceva despre care esti convins ca lumea are nevoie. Daca un oarecare se apuca de ceva similar, va trebui sa cerceteze, sa inteleaga, sa cheltuiasca pentru asta timp si bani. Si pana la urma tot nu va intelege complet, nu va intelege la fel de bine ca tine cum stau lucrurile.

Si, ca sa raspund si la intrebarea „Tu de ce te-ai apuca?” Eu m-as apuca din nou de software. Asta este zona pe care o inteleg foarte bine: cum se licentiaza, modele de business, cunosc oameni in zona. Din contra, nu m-as apuca de altele (vezi bine ca am incercat si experientele avute ma fac sa vorbesc asa). Eu am inteles din proprie experienta ce inseamna sa te apuci de un lucru pe care nu-l intelegi si care eventual nu-ti place.

Comments

Avatar

Mihai Vinatoru

July 20th, 2009 at 10:31 am

Foarte adevarat ce spui, referitor la faptul ca forta motrice a unei companii este pasiunea antreprenorului. Totusi, sunt de parere ca tinerii trebuie incurajati sa isi porneasca o afacere proprie, chiar daca nu au o directie foarte clar cristalizata in minte.

Practic, dupa deschiderea unei firme, ti se pot intampla doua lucruri: sa ai succes cu ea, sau sa dai faliment. Bineinteles ca prima varianta este de dorit, insa consider ca si din a doua se pot trage foarte multe invataturi, astfel incat un “failed entrepreneur” este oricand de preferat unei persoane care a stat cuminte in banca ei toata viata 🙁

In al doilea rand, nu de putine ori am vazut cum o idee de afaceri se transforma in timp, uneori radical, datorita feedback-ului primit. Daca ar trebui sa stam in banca noastra pana ne vine ACEA idee geniala… cred ca nu s-ar infiinta mai mult de 2-3 srl-uri pe an in Romania 😉 Dupa parerea mea, asa cum in orice calatorie este important de facut primul pas, la fel si intr-o afacere, anreprenorul trebuie sa aibe curajul sa puna lucrurile in miscare.

Si inca ceva (sa nu ma intind): o firma te responsabilizeaza, te face sa tratezi cu mai multa seriozitate propria afacere. Cand stii ca ai de platit impozite, salarii, etc., atunci ai un motiv in plus pentru a pune suflet si a-ti canaliza toate resursele spre acea activitate.

Reply to this comment

    Avatar

    Radu

    July 20th, 2009 at 11:58 am

    @Mihai Vinatoru: Da, superadevarat tot ce spui aici.
    Am intalnit insa *foarte* multi oameni care cautau un subiect de business ignorand o pasiune, pe care o considerau “nepotrivita” pentru a fi transformata in afacere. Acestora le este adresat acest post.

    Reply to this comment

Avatar

Ovidiu

July 20th, 2009 at 11:08 am

iti place sa gatesti apucate de un restaurant ? programare – software, fotografie – studio?

cat de imbecile sunt sfaturile astea? probabil sunt pentru retardati altfel nu imi explic… eu nici nu m-as fi gandit la asa ceva…

eu ma gandeam cam asa: esti pasionat de pescuit? fa-ti o firma de constructii. esti pasionat de mecanica ? deschide o patiserie.

multumesc pentru ca mi-ai deschis ochii

cred ca fraza cea mai relevanta din toate cuvintele de prisos de mai sus este “cunosc oameni din zona”, cam asa merge romania, ca sa faci ceva trebuie sa “cunosti” anumite persoane

Reply to this comment

    Avatar

    Radu

    July 20th, 2009 at 11:52 am

    @Ovidiu: Sire, este doar parerea mea, retardata sau nu, venita ca raspuns al multor intrebari de genul celor la care tu nu te-ai fi gandit de loc. Ma bucur mult ca pescar fiind, tu nu ti-ai fi facut firma de constructii, inseamna ca esti un antreprenor foarte bun si intelegi bine situatia.
    Cat despre cunoscut oameni din zona: Da, sa te cunosti cu Bill Gates, Steve Ballmer, Rod Adkins, Craig Barrett si muuulti altii din zona este ceva ce poate ajuta in business. Daca te-ai gandit la altceva, pacat…
    Bafta!

    Reply to this comment

Avatar

Calin Muresan

July 20th, 2009 at 11:35 am

Pofta de mancare mai vine si mancand si uneori chiar ajungi sa-ti indragesti businessul chiar daca nu a pornit din pasiune ci mai mult din nevoie… Important cred ca este curajul de a intreprinde ceva, de a construi ceva.

Plus ca mai exista si downshift-ul atunci cand ai obosit / plictisit / ti-a ajuns

Reply to this comment

Avatar

Emil

July 20th, 2009 at 1:27 pm

In curand o sa devin un fan inrait al acestui blog deoarece ma identific cu ce scrii..
keep it up… sunt convins ca nu o sa fiu dezamagit

Reply to this comment

Avatar

Andrei

July 20th, 2009 at 3:39 pm

@Ovidiu: omule, desi nu cred ca Radu are nevoie de ajutorul meu, el a facut totusi un business cu Bill Gates iar produsele lui Radu Georgescu se vand in toata lumea si sunt printre cele mai apreciate. Totusi a ajuns la un nivel la care cei care au un business sau gandesc sa-si faca unul sunt inca deoparte. Ce e si mai de apreciat e faptul ca a continuat sa ramana in business si dupa deal-ul cu Microsoft; asta nu arata decat pasiunea lui pentru ceea ce face si nu pentru bani.
Asa ca injuriile tale sunt total deplasate si un astfel de spatiu virtual precum cel creat de Radu nu are nevoie de asemenea mizerii. Poti veni cu contra-argumente, dar nu au injurii gratuite. Dupa ce o sa o sa-ti vinzi fabrica ta de suc catre Coca-Cola vino cu idei.
Nu in ultimul rand Radu e unul dintre cei mai “vanati” vorbitori la evenimente studentesti dedicate business-urilor, asa ca ceea ce spune el sunt si sfaturi pentru cei care pornesc la drum. Come on, fii mai open minded si daca nu iti convine ceva ia-o mai calm, ca nu se darama lumea maine.
Radu- scuze, cum ziceam nu cred ca trebuie sa te apar eu(mai ales ca nici nu te cunosc personal) dar mi s-a parut un comentariu cu totul deplasat.
Andrei

Reply to this comment

    Avatar

    Constantin M

    July 27th, 2009 at 12:54 am

    Nu cred ca dl Georgescu are nevoie de aparare…Problema, asa cum am inteles-o eu, se pune de ce si cum am putea demara o mica afacereastazi, in conditiile actuale…Dl Georgescu, evident ca are relatii in domeniu, insa daca nu le-ar avea….cum ar fi?
    Majoritatea dintre noi nu avem relatii….Le vom face in timp….#Pana atunci e important ce vom demara si cata pasiune am pune in acest sens…
    Numai bine!
    Constantin M

    Reply to this comment

Avatar

Valerica

July 20th, 2009 at 3:41 pm

Uite niste informatii interesante, dintr-un studiu cu tema “Entrepreneurial exit and
entrepreneurial engagement” – http://idisc.net/en/Article.38900.html

Reply to this comment

Avatar

Raluca

July 20th, 2009 at 8:05 pm

@ Ovidiu: Parerea mea este ca tu habar nu ai ce este aceea o afacere. In ceea ce priveste sfaturile “imbecile” ale lui Radu….nu stiu daca sfaturile lui sunt asa…sau tu…el a dat niste simple EXEMPLE. Dupa cum spune si el in articol TU, ca si antreprenor, trebuie sa iti identifici acea PASIUNE pentru ca datorita ei stii incotro sa te indrepti, si, in acel moment nu mai conteaza ca nu “cunosti oameni din zona”, pentru ca, tocmai datorita PASIUNII, vei transforma o simpla afacere pornita de un “neinitiat” intr-o afacere profitabila.
Asa ca, draga Ovidiu, cauta sa fii mai flexibil in gandire si sa vezi dincolo de cuvinte. Cel putin eu asa consider ca trebuie sa fii cand discuti de afaceri. 🙂

Reply to this comment

Avatar

Dan

July 21st, 2009 at 4:35 pm

Sa facem subiectul putin mai interesant, poate inspiram pe mai multi..:)
Eu de ex: am disponibili 100.000 Eur, experienta cat cuprinde de la agent de vanzari la manager, de la suport IT la webmaster, etc….pot continua 🙂

Varsta este putin sub cea a lui Radu, insa spre deosebire de el mie inca nu mi-a suras mai mult norocul…. asa ca, ce poti face cu experienta, varsta, curajul si cei 100 de mii !?

Reply to this comment

    Avatar

    Radu

    July 21st, 2009 at 8:35 pm

    Dan, ai absolut tot ce iti trebuie pentru a deveni un antreprenor de succes (majoritatea pleaca cu tot ce ai tu, mai putin suta de mii si experienta 😀 ). Inteleg ca iti lipseste exact raspunsul la intrebarea din titlul postului: De ce sa ma apuc? Si revin cu acelasi raspuns: o pasiune, un “ceva” care te face sa te dai jos din pat la miezul noptii… ceva despre care lumea te invidiaza la petreceri cand povestesti, ca “le stii pe toate” despre subiect…
    Am si o alternativa: sa gasesti pe cineva care are o astfel de pasiune si sa faci echipa cu el/ea. Sa puna el/ea cunostintele specificie, tu cunostintele de management/vanzari si banii. Ar putea fi o combinatie extrem de reusita. Uita-te printre prietenii tai, vezi daca este cineva cu care ti-ar placea sa lucrezi, cineva care eventual intr-o noapte la o bere ti-a zis (poate fara sa stie ca ai bani sau dorinte antreprenoriale) “bai, cum de nu s-a gandit nimeni la asta…. uite asa s-ar face…”

    Daca oricine altcineva are o idee cum sa completeze raspunsul, bagati! Sunt convins ca networkingul (fie el fata in fata sau in online), impartasirea de idei si cunostinte (knowledge) ne ajuta pe toti.

    Bafta!

    Reply to this comment

Avatar

Alt Ovidiu

July 21st, 2009 at 4:36 pm

@Ovidiu: Toti suntem viteji pe Internet. Descarca-ti furia pe altcineva, Radu nu merita asta.
@Radu: De acord 🙂

Reply to this comment

Avatar

Dan

July 22nd, 2009 at 11:03 am

Din pacate antreprenoriatul romanesc este cam superficial si neserios, sau poate nu mi-a suras mie norocul cu o persoana asa cum o descrii tu….

Enyway, sunt in cautare de idei si persoane cu mai mult decat initiativa … si sa dea D’nu sa functioneze networkingul chiar aici, nu se stie de unde sare ! 😉

Reply to this comment

Avatar

Meg

July 22nd, 2009 at 5:34 pm

Oameni buni cu pasiuni, eu va felicit! Si va invidiez, caci nu multa lume are o pasiune. Sau mai bine zis, nu multi absolventi de liceu sau facultate au dezvoltat pana la varsta respectiva o pasiune.
De aceea, Radu, am convingerea ca tinerii care ti-au pus intrebarea “si io de ce business sa ma apuc?” fac parte din categoria (majoritara altminteri) care nu au nici o pasiune si care dupa terminarea scolii habar n-au de ce sa se apuce. Asa cum am fost si eu, si multi alti absolventi ai unui invatamant care in cel mai bun caz reuseste sa formeze o spoiala de cunostinte generaliste, si care nu si-a propus (si se pare ca in continuare nici nu isi propune) sa descopere si sa incurajeze talentele si abilitatile native ale elevilor, ajutandu-i astfel sa-si descopere “avantajele competitive” si sa-si aleaga o cariera.
Asadar lor, masei amorfe de absolventi debusolati ai Romaniei le-as raspunde astfel la intrebarea pe care ti-au pus-o tie: angajati-va fratilor dupa absolvire, Numai muncind intr-o companie veti descoperi care parte dintr-o afacere vi se potriveste, care domeniu va atrage si care va e nesuferit, veti deprinde mecanisme de piata si organizationale si veti invata ce-i munca.
Dupa aceea, veti stii singurei ce afacere sa va deschideti.
Parerea mea….

Reply to this comment

Avatar

Yndy

July 23rd, 2009 at 2:30 am

Un antreprenor nu se gandeste “as vrea sa am firma”. Un antreprenor isi face firma direct, pentru ca antreprenoriatul tine foarte mult de o inclinatie personala. Si odata cu inclinatia vin si ideiile. Da este mult mai bine ca ideea sa fie si o pasiune dar sunt antreprenori care se arunca cu capul inainte in domenii pe care nu le cunosc. Si 1% dintre ei ies castigatori. De ceilalti nu mai vorbim.

Reply to this comment

Avatar

Dan

July 27th, 2009 at 9:38 am

@Yndy: ai uitat sa adaugi sansa si un gram de noroc !

@Alt Ovidiu: am pus in semnatura adresa mea de mail…

o sapt. inspirata tuturor !

Reply to this comment

Avatar

alex haivas

July 29th, 2009 at 2:49 pm

Am dat acelasi sfat unei tinere absolvente. “Orice ai face, fa ceva ce-ti place” si mi-a raspuns: ” DAr nu prea stiu ce-mi place? n-am referinta”

Deci ridic intrebarea: cum iti descoperi pasiunea?

Reply to this comment

Avatar

Andrei

August 3rd, 2009 at 6:33 pm

@alex haivas

Referinta n-o poti obtine decat cercetand in jurul tau. Cumva tinerii din ziua de azi tind sa sara peste aceasta faza si sa spuna … “Ma bazez pe o revelatie !”.

Consider ca a-ti descoperi pasiunea si implicit ce ti-ar placea sa faci pe mai departe implica ceva introspectie si foarte putin noroc.

Reply to this comment

Avatar

Ron

August 14th, 2009 at 8:11 pm

Salut!
Voi fi sincer in cele ce urmeaza si spun asta pentru ca m-am regasit in majoritatea afirmatiilor postate in acest thread. Baietii de la Google m-au trimis aici printr-un simplu search in care cautam raspunsuri la intrebarea “ce trebuie sa stii ca IT intr-o firma?”… Da, am o firma pe IT. Am avut acea “pasiune”, acel vis care ma trezea din somn, acel demon care ma facea orb la tot ce-mi punea piedica in jurul meu si chiar capitalul lui Dan (insa impartit la 200 – faceti voi calculele 🙂 ), insa “am avut” si asta ma omoara. Am pornit o afacere in ultimul an de facultate, am intrat intr-un domeniu cu totul nou pentru mine atat ca business cat si din punct de vedere tehnic, insa nu m-am dat batut si folosindu-ma de putina experienta acumulata si “pasiunea mea” am mers inainte. Am avut o perioada stralucita, insa apoi s-a intamplat ceva: am pierdut acea pasiune. Incepusem sa-mi urasc propriul job, sa-mi pun intrebari daca merita sau nu, sa ma las prada castigurilor obtinute de colegi/prieteni din domeniu / sau nu cu eforturi mult mai mici decat ale mele. Atunci mi-am dat seama ca ma sufoc, ca-mi lipsesc cunostinte si experienta, ca empiric nu se poate, si mai ales timpul care nu mai exista. Domeniul tehnic – standardizat in care nu e loc de greseala cu o responsabilitate uriasa, cumulata cu lipsa unor mentori, exemple samd, au transformat acea pasiune intr-un demon pentru mine. Mergand prea mult in management supra-incarcat, s-a creat o ruptura intre mine si colegii mei pe de-o parte, iar pe cealalta acumuland tot mai mult pe tehnic mi-am pierdut toate viziunile manageriale. Destul cu romanul, un lucru e cert. Pasiunea fara un gram de experienta, fara un mentor, fara si subliniez aici : prieteni si oameni apropiati care sa aspire si sa dedice, se poate transforma intr-un chin, ajungandu-se la intrebarea: “Dar eu oare ce fac – concret?”

Reply to this comment

Avatar

speedy18us

November 23rd, 2009 at 7:10 pm

Ma bucur ca exista oameni care nu au uitat de unde au plecat, sau care dupa ce au bani devin niste inganfati, nici nu poti vorbi cu ei. Iar ideile tale dau convingere de reusita. Sa ai succes in continuare 😉

Reply to this comment

Add comment

  • Ceasuri online: Vector Watch este un ceas de care vorbeste toata lumea. O campanie de marketing ce face sa i se just [...]
  • nartip: * 'Ouale' alea depinde de care sunt...unul e un cont de banca,altul de Facebook si/sau de alte tipur [...]
  • Bogdan: Ok... Este doar o constatare sau e prezentarea unei probleme ce necesita o solutie? Un comentariu [...]
  • Andu Potorac: Eu folosesc 1Password si ti-l recomand. Rezolva problema conturilor si a tuturor parolelor, si e sin [...]
  • nartip: Fiind stearsa culoarea am crezut ca e un subsol.Macar neagra fa-o.Cu respect,nartip. [...]
Radu Georgescu
GECAD Group