Why build a company?

In: Entrepreneurship / 27 comments

13 Jul 2009

Why build a company? You, the entrepreneur, the one who starts at time zero, who in the company’s first moments of existence has 100% of nothing… what’s your goal? Going beyond that… For the one who invests money in the company – the investor (notice the difference between investor and entrepreneur) – what are his goals? Are the two goals disjointed or can they be moderated in an acceptable compromise for both parties?

In one of the previous posts, I had the pleasure of exchanging some opinions about selling a company. As I promised, I am back with a wider debate on the topic (and since it is clear there is no absolute truth here), I invite you all to share your opinions. We won’t reach a conclusion, but reading more points of view will make us all a bit wiser. We were talking here about the entrepreneur – the one who is the engine of the company, the one who started the firm at time zero. We won’t comment now the desire of those who work for the company to own shares – this is something natural and answers a totally different question and set of issues.

And, as a pretext, let me start with my opinion:

The problem is twofold: 1) Why should I make a company? and 2) Do I want to sell it?

The first question probably has more than one answer. Let’s put some of those answers on the table and choose which one applies to our case:

– I am making a company out of curiosity – I want to know how it’s like. A fair reason, in my view, we all need to know more and measure up with ourselves. The experience of responsibility helps a great deal in life. If this is the reason, than in two years you can give the company up because you have found out how it’s like :-). So, somehow, there must be something else behind this desire…

– If not now, then when? – 21 years old, last year of college. It’s also fair. But, again, this reason is only a time analysis. It doesn’t say why you want a company.

– I have an opportunity – a friend from the US is sending me a client, I know programming, there is money coming out of this… why not? Once again, here we are not talking about a reason to set up a company, but about a tool to make the company work. If this is the reason to build a company, then you should really think about it more seriously and see if it really is the right thing for you.

– To monetize a set of skills that I have – From the series: I am good at running a company, so I am building one :-). It makes sense; in this case, opening a company is more of a job than anything else. As long as you treat it as such (we’ll talk about this some other time, as I promised, and about sharing responsibilities in the company) and you try not to create a conflict of interest between manager (you) and shareholder (also you), there is a great chance for things to go well. Unfortunately, in most of the examples I know, you arrive at this conflict of interest especially at a potential exit: the shareholder in you wants to sell the company for money, and the general manager in you doesn’t want to give up the job and what he has built, having the feeling that only he can manage that company so well (a feeling that is generally wrong).

– I am looking for a way of life – to be my own master, to do the thing I like the most (programming, web marketing, PR…), to work with a specific group of friends. Yep, a ton of real reason, “flower power” reasons, in my opinion, but they are valid. I know people and companies that work perfectly because they had these goals in mind. The only problem that such a company has is that it’s not scalable because the real target is not growth. So, once you set up a company with that target / for that reason, we all understand that a) the company won’t grow more than a certain limit, b) exit is out of the question, c) the company’s shares will mainly go in the direction of “let’s feel good in each other’s company” and only secondarily in the direction of profit making.

– To make a lot of money – Here we come to the reason for which 90% of the world’s biggest companies are created. It’s the openly declared target of the companies listed on the stock market and it is undoubtedly the main goal of institutional investors. Therefore, I don’t see any serious reason for which the shareholder entrepreneur shouldn’t have the same goal. It is the Board’s mission to strategize this goal and build the “how to” and the General Manager’s goal to make things happen. Throughout this route, Vision, Mission, Targets will appear, but they will certainly be different than “making money”. But it seems to me that the Shareholder’s goal (it shouldn’t be confused with the company’s goals) should be just that. I said only 90% because there are companies whose shareholders make non-profit investments…

Moving on to the second question: Do I want to sell? Well, except for the last reason for building a company (from the above), in the other cases you probably don’t want to sell. The company is somehow compared to your own child, you keep it close to you and you have the feeling that there is no one without the other. Kind of like a boy’s mom who cannot conceive that a wife can offer the young man something extra… But if we talk about the last reason, then undoubtedly selling is an alternative. Not the only one, but an important one. We’ll probably talk some other time about monetizing strategies for the shareholder (dividends – a little each year, exit – a lot at once, combinations of the two, stock exchange listing…)

I am sure I don’t have access to the absolute truth and I can make mistakes, but this is my opinion. I would really like to hear your opinions and I think we will all come out a little wiser if we talk about this topic.

(English version by Teodora Popescu)

Original Romanian version

De ce iti faci firma?

Pentru ce faci firma? Tu antreprenor, acela care incepe de la momentul zero, care are in prima secunda de existenta a firmei 100% din nimic…. care este obiectivul tau? Mergand mai departe… Cel care investeste banii in firma – investitorul (a se remarca diferenta intre investitor si antreprenor) – el ce obiective are? Sunt cele doua tipuri de obiective disjuncte sau pot fi moderate intr-un compromis acceptabil ambilor?

Intr-unul din posturile anterioare am avut placerea unui schimb de replici legat de vanzarea firmei. Cum am promis, ma intorc cu o dezbatere mai larga pe subiect si (dat fiind ca este clar ca aici nu exista un adevar absolut) va invit sa ne spunem parerile cu totii. Nu vom ajunge la o concluzie, dar cititnd mai multe pareri vom fi cu totii mai destepti un pic. Discutam aici despre antreprenor – acela care este motorul companiei, cel care a pornit firma de la momentul zero. Nu comentam in acest moment dorinta celor care lucreaza in companie de a avea actiuni – asta este ceva firesc si raspunde la o cu totul alta intrebare si set de probleme.

Si, ca un pretext, sa incep cu parerea mea:
Problema se imparte in doua: 1) De ce fac firma? si 2) Vreau sa o vand?

La prima intrebare probabil ca sunt multe raspunsuri. Hai sa punem o parte din ele pe masa, apoi sa incepem sa alegem fiecare ce ni se aplica:

– Imi fac firma din curiozitate – Vreau sa stiu cum este si asa. Argument corect din punctul meu de vedere, trebuie fiecare sa stim cat mai multe, sa ne masuram cu noi insine. Experienta unei responsabilitati va ajuta mult in viata. Daca fix asta este motivul, atunci dupa doi ani poti renunta la firma, pentru ca ai aflat :-). Deci cumva trebuie sa fie si altceva in spate…

– Daca nu acum, atunci cand? – 21 de ani, ultimul an de facultate. Corect din nou. Dar iarasi, acest argument este doar o analiza de timp. Nu spune in fapt de ce anume vrei firma.

– Am o oportunitate – un prieten din US imi trimite un client, eu stiu sa programez, ies bani din asta…. de ce nu?. Iarasi, aici vorbim nu de un motiv pentru a face o firma, ci de o unealta de a face firma sa functioneze. Daca asta este motivul de deschidere a firmei, atunci trebuie sa te gandesti un pic mai in adanc sa vezi daca ti se potriveste.

– Sa monetizez un set de aptitudini pe care le am – Din filmul: ma pricep sa conduc o firma, deci sa-mi fac una :-). Are noima, in acest caz deschiderea de companie este mai mult un job. Cata vreme il tratezi ca atare (aici vom vorbi altadata, cum promiteam, despre impartirea responsabilitatiloir in companie) si incerci sa nu intri in conflict de interese intre manager (tu) si actionar (tot tu), sunt sanse mari ca lucrurile sa mearga bine. Din pacate in majoritatea exemplelor pe care le cunosc se ajunge la acest conflict de interese in special la un potential exit: actionarul din tine ar vrea sa vanda compania pentru bani, iar directorul general din tine nu vrea sa renunte la job si la ce a construit, avand si semntimentul ca doar el poate conduce compania respectiva atat de bine (sentiment in general gresit).

– Caut un mod de viata – sa fiu propriul meu stapan, sa fac ce imi place (programare, webmarketing…, PR…), sa lucrez cu grupul x de prieteni. Daps, un calup de motive reale. Motive destul de „flower power” dupa parerea mea, dar ele stau in picioare. Cunosc oameni si firme care functioneaza perfect tocmai pentru ca au constientizat aceste obiective. Singura problema pe care o are o astfel de firma este ca ea nu este scalabila tocmai pentru ca obiectivul real nu e de crestere. Deci, odata facuta o companie avand un astfel de obiectiv/motiv, intelegem cu totii ca a) compania nu va creste mai mult de o anume limita, b) exitul este exclus, c) actiunile companiei vor fi in primul rand in directia „sa ne simtim bine unii cu ceilalti”, si abia in al doilea rand „sa facem profit”

– Sa fac multi bani – Aici ajungem la motivul pentru care 90% din marile companii ale lumii sunt create. Este obiectivul declarat al companiilor listate la bursa si este fara indoiala obiectivul principal al investitorilor institutionali. Nu vad deci nici un motiv serios pentru care actionarul antreprenor nu ar avea acelasi tip de obiectiv. Este rolul Board-ului sa strategizeze acest obiectiv in „cum anume”, rolul Directorului General este sa faca lucrurile sa se intample. Pe tot acest traseu apar Viziunea, Misiunea, Obiectivele, toate fiind fara indoiala altele decat „sa fac bani”. Dar obiectivul Actionarului (a nu se confunda cu obiectivele firmei) mi se pare firesc sa fie acesta. Am zis numai 90% pentru ca exista si companii ai caror asociati investesc „non-profit”…

Trecand la a doua intrebare: Vreau sa o vand? Pai, in afara de ultimul motiv de a avea firma (din cele de mai sus), probabil ca nu vrei sa o vinzi. Firma este cumva asimilata cu copilul tau, o tii bine langa tine, si ai sentimentul ca unul fara celalalt nu exista. Cam ca o mama de baiat care nu concepe ca o sotie ii poate oferi tanarului ceva in plus…. Daca voribim insa de ultimul motiv, atunci fara indoiala ca exitul este o alternativa. Nu singura, dar una importanta. Vom vorbi probabil altadata despe strategii de monetizare pentru asociat (dividende (cate putini in fiecare an), exit (mult odata), combinatii de cele doua, cotare la bursa…)

Sunt convins ca nu detin adevarul absolut si poate gresesc, dar asta este parerea mea. Mi-ar placea tare mult sa aflu parerea voastra si cred ca vom fi cu totii mai destepti daca discutam un pic pe aceasta tema.

Comments

Avatar

TwotimesBaby

July 13th, 2009 at 11:04 am

Eu cred ca iti faci firma cand ai un client si trebue sa-l facturezi cumva, cand ai o idee mareata, sau cand din familie ti se sugereaza ca munca la patron nu e de tine.

Reply to this comment

    Avatar

    Andrei

    July 13th, 2009 at 11:50 am

    > client si trebuie sa-l facturezi cumva

    PFA cred ca e o solutie mai simpla si mai ieftina in acest caz.

    > cand ai o idee mareata

    Problema aici e ca ideea in sine nu valoreaza nimic, executia face diferenta.

    > cand din familie ti se sugereaza ca munca la patron nu e de tine.

    E o problema la mijloc daca asta e motivul pentru care iti faci firma.

    Reply to this comment

      Avatar

      TwotimesBaby

      July 13th, 2009 at 2:03 pm

      Andrei, revin cu completari:

      >pfa e tot un fel firma. nu cred ca e relevant ptr discutia de fata daca e pfa sau srl.

      >da : cand ai o idee mareata si vrei sa o pui in practica. Asa cum ai facut tu cu http://www.youmago.ro.

      >cu familia: in familia mea mereu mi s-a sugerat sa imi caut loc de munca, niciodata sa imi fac o afacere. dar stiu oameni care pentru nimic in lume n-ar lucra la patron. familii care n-au lucrat niciodata la patron.

      Nu stiu daca ma poti intelege..

      Reply to this comment

Avatar

Chis Florinel

July 13th, 2009 at 12:01 pm

Firma mai poti sa o faci pentru ca la un moment dat consideri ca lucrurile evolueaza prea incet in “cariera” sau te-ai plafonat…
Evident e o decizie putin informata si seamana mai mult cu motivul “flower power”, dar saltul se face…

Iar pregatirea pe care o ai e de un bun angajat, poate un bun manager in cadrul unei companii, dar nu in cazul companiei care o faci 🙂 pentru ca necesita skill-uri diferite.

Daca esti programator, programezi vreo 6 luni, nu prea incasezi, banii se termina, inchizi si te intorci iar la job…

Mai pot sa imi fac firma pentru fi complementara job-ului meu (detin o pozitie de decizie intr-o companie si anumite proiecte le dezvolt pe aceasta firma – bineinteles cu acel conflict de interese in cadrul companiei) …

Vanzarea companiei trebuie sa aiba sens. A avea sens poate sa insemne sa valoreze ceva si sa fie un exit care sa merite… Daca te atasezi de companie si o vezi ca pe o realizare, un asset personal, valoarea companiei nu se mai reflecta in bani…

Reply to this comment

Avatar

Andrei

July 13th, 2009 at 2:03 pm

De ce firma? Pentru libertate financiara, pentru libertatea de a putea decide cat, cum si la ce anume lucrez. Pentru ca simt ca pot sa fac mai mult pe cont propriu decat in cadrul unei companii.

Reply to this comment

    Avatar

    Radu

    July 14th, 2009 at 8:58 am

    @Andrei: Da, de acord cu toate, frumos spus. Pana la urma toate cele spuse de tine duc intr-o extrem de apreciabila ambitie de a face mai mult, mai bine, de a-ti asuma niste riscuri sperand in realizari.
    Iar “libertatea financiara” este un mod agreabil de a exprima ceea ce eu numeam (poate grosolan) “sa faci multi bani” 🙂

    Reply to this comment

Avatar

eugen

July 13th, 2009 at 3:25 pm

Ne facem firma deoarece vrem sa fentam sistemul!

Vrem sa fim patroni, sa avem bani, sa aratam de ce suntem in stare, sa avem salariu dar si business paralel.
Un antreprenor adevarat isi face firma deoarece are o idee/viziune si nu il interseaza decat realizara ei si face sacrificii in acest sens.
Din pacate la noi dupa cum am vazut cu acest impozit forfetar si avalansa de dizolvari si suspendari ce a urmat, motivele sunt primele.

Reply to this comment

    Avatar

    Radu

    July 14th, 2009 at 9:30 am

    @eugen: nu fii asa suparat… 🙂
    Sunt multi antreprenori “pe bune”, oameni senzationali, oameni care au ceva in cap si vor sa faca lucruri! Oameni langa care as merge oricand oriunde.
    Si nu merita ca pentru cativa (!@#$%^&) gresiti sa aruncam anatema pe un grup intreg.

    Reply to this comment

Avatar

Ovidiu - GuitarFlame.com

July 13th, 2009 at 5:27 pm

Partea asta cu facutul firmei ca sa castigi bani stiu ca era trecuta la capitorul ASA NU la lista de motive pentru care ti-ai incepe o firma. Cred ca motivul bun (poate in ceea ce ma priveste)e ala cu sa faci ce iti place. Cred ca tine de un mod de viata pana la urma.

Reply to this comment

Avatar

Vionline

July 13th, 2009 at 9:37 pm

Iti trebuie mult entuziasm si credinta in fortele tale atunci cind esti foarte tinar si nu ai nimic de pierdut. Din pacate, prea putini inteleg cu adevarat ce inseamna sa intri in categoria “patronilor” :), cite greutati ai in fata, dar si satisfactii daca te numeri printre putinii care reusesc. Cred ca daca ai sti de la inceput ce te asteapta poate nici nu ti-ai mai face firma. Si poate ca unele idei marete s-ar pierde. Iti trebuie mai mult
ca sa faci pasul atunci cind o duci bine, esti in managementul unei companii de top si toti prietenii iti spun ca e o prostie ce vrei sa faci. Un pic de nebunie, determinare si multa multa munca. Si pina la urma o scoti la capat, vezi luminita de la capatul tunelului, dar nu de la inceput.

Reply to this comment

Avatar

Eu

July 13th, 2009 at 10:50 pm

Hmm, să-mi fac firmă sau nu ?

Cred că un motiv mai puternic este acela de a face bani, mulți, cum a subliniat Radu.

Carieră ? Cariera ți-o faci indiferent dacă lucrezi ca un angajat sau nu. Cariera e ceva ce se vede privind în urmă nu înainte. Ca angajat ești însă limitat în a face mulți bani. Mulți bani înseamnă să faci mai mulți decât poți cheltui. Nu prea contează cât ai în cont sau câți rulezi. Acest lucru n-o să-l poți face niciodată ca angajat. De aceea avem Directori Generali cu leasing sau rate. Să faci bani mulți înseamnă să te depășești pe tine, nu să ai un salariu mai mare decât 95% din restul angajaților.

De aceea consider eu că sunt unii care-și fac firmă și aleg calea anevoioasă a anteprenoriatului. Partea tristă este că mulți uită pe drum de ce și-au făcut firma și se plafonează la nivelul casă, mașină și ceva la saltea. Cei mai mulți eșuează lamentabil și se întorc cu coada între picioare la patron.

Bine, asta este versiune mea. Lucrez ca angajat pentru că simt că nu am stofă de antreprenor. Oricât de bune mi se par ideile mele sunt conștient că restul de cerințe nu le îndeplinesc.

Reply to this comment

Avatar

A.Faith

July 14th, 2009 at 2:09 am

cred că se poate înlocui cuvântul “firmă” cu orice altceva, pentru că de obicei oamenii care crează ceva se ataşează de acel ceva. uite, să luăm exemplu bloggerii: şi ei reacţionează la fel când vine vorba de “firma” lor, nu?

plus că exit-ul în cazul blogurilor devine o practică şi în .ro (vezi cazul monden.info). foarte interesant acest articol! aştept cu nerăbdare continuarea 🙂 poate se mai schimbă ceva mentalităţi…

Reply to this comment

Avatar

Radu

July 14th, 2009 at 9:40 am

@A.Faith: Este firesc sa te atasezi de ceea ce faci. Daca am munci fara sa punem suflet ne-am transforma in ceva urat. Cum zici si tu apropo’ de schimbatul de mentalitati, mesajul pe care as vrea sa-l transmit este o setare corecta de asteptari asupra obiectivelor unei companii. Orice faci compania trebuie sa evolueze, sa treaca prin diverse stadii de dezvoltare. Si o sa vorbim odata despre stadiile de dezvoltare ale unei companii. La fel despre conducatorul potrivit al unei companii in functie de stadiul de dezvoltare. Si este (statistic vorbind) extrem de putin probabil ca o companie sa poata face pasul avand exact aceeasi echipa. Si inca mai greu: avand acelasi antreprenor.
Deci, cel mai probabil daca tu antreprenor, care ai dus compania de la zero la primul nivel, vrei sa o vezi crescand, este necesar sa faci si un pas strategic: investitie, management profesional…. apoi mai vedem 🙂

Reply to this comment

Avatar

Olivian BREDA

July 14th, 2009 at 12:23 pm

Buna Radu, ne-am vazut ultima oara la Orange Concept Store, dar n-am vorbit niciodata.

Incep cu concluzia – Deci 🙂 eu cred ca un motiv important pentru care cineva si-ar putea face o firma este sa aduca o schimbare in lume. Daca schimbarea aia e in bine, cu atat mai util. 🙂

E o legatura intre a face profit si a folosi acel profit pentru o cauza nobila, dar cel mai bine e ca insusi “core”-ul business-ului tau sa faca o chestie buna in lume.

E un argument foarte motivant pentru mine, si nu il vad mentionat in cele de mai sus.

Cred ca lumea ar fi mult mai buna, daca in loc ca oamenii sa traiasca pentru ei insisi, ar trai si pentru cei din jurul lor.

Asta ma motiveaza pe mine cel mai mult, si de asta trag tare in viata.

In prezent sunt freelancer, PFA si lucrez in tot felul de contracte, care mai de care mai “flower power” cum le-ai caracteriza tu. 🙂

Mersi de mesajul pe blog, sunt onorat sa te citesc.

Reply to this comment

Avatar

Anda Racsa

July 15th, 2009 at 1:19 am

Felicitari pentru articol! Si pentru comentarii! Salutari tuturor!

Iata cum vad si eu profilul antreprenorului “de cursa lunga”:
– este o persoana intreprinzatoare: are multe idei si este hotarat sa si actioneze;
– identifica oportunitati de afaceri care au elemente comune cu pasiunea lui de a face anumite lucruri;
– se bazeaza pe fortele proprii, dar cu timpul devine constient ca trebuie sa se defineasca cele trei roluri intr-o afacere, respectiv antreprenorul (vede oportunitatile) + managerul si specialistul (gestioneaza riscurile*);
– incepe sa castige bani;
– isi descopera noi pasiuni si noi oportunitati de afaceri, etc

Pe scurt, cred ca se poate spune astfel:
antreprenorul = oportunitati de business + pasiune pentru ceea ce face
afacere reusita = antreprenorul care identifica si gestioneaza si riscurile*

Reply to this comment

Avatar

costi milchi

July 15th, 2009 at 11:19 am

Cred ca o sa primim tot felul de opinii, si, ca in bancurile alea cu evrei, toata lumea are dreptate. Un pic de dreptate, sa zicem. Si nimeni pe toata.
Multi isi fac firme. Din diferite motive. Iar motivele la 20 de ani sunt diferite de motivele la 30, si tot asa. Si toate sunt bune, macar pentru inceput.

Asa cum inveti pe pielea ta cand faci scoala si citesti carti, mai ales de afaceri, toti incep prin a face clasificari, analize, sau, cum se zice in cartile de business, “framework”-uri.

De la mine se vede asa:
– Oamenii sunt de multe feluri. Asa ca si firmele si le fac din diferite motive. Becali nu e ca Liiceanu, si nici firmele lor nu sunt facute din aceleasi motive.
– Firmele sunt de multe feluri si marimi. Daca-ti faci o firma de comert, probabil vrei sa faci bani. Daca faci o firma de design, probabil ca ai un talent pe care vrei sa-l pui la lucru. Daca-ti faci un off-shore, deja nu-ti mai pui intrebari.
– Motivatiile sunt de multe feluri. De la alea soft, prin excludere sau prin bataie de cap: am incercat diverse job-uri, hai sa fac si o firma, poate iese, sau “ma bate mama, nevasta, prietena la cap” …, pana la cei care nu concep sa primeasca ordine de la nimeni, si mai degraba se spanzura cu firma de gat decat sa-si ia o slujba.
– Sau, ca s-o luam ca la Maslow, unii isi satisfac necesitati low level, de-alea cu adapost si mancare, altii isi fac firma pentru self-esteem (scuze da’ traducerile romanesti ale acestor termeni sunt tare ciudate).

Nu v-am spus nimic constructiv. Acum incerc sa gasesc si vreo contributie utila: Sau macar cateva ganduri de om care a trecut pe acolo. As sfatui pe oricine sa isi faca, macar o data in viata, o firma, si sa incerce sa faca ceva cu ea. Chiar daca nu reuseste, experienta te face mult, mult mai destept in ce priveste lumea, viata si pe tine insuti. Cei de factura “intuitiva” merg ca la loterie. Uneori iese, alteori nu (de obicei nu). Ganditi cat de tare se poate, in toate etapele de viata ale firmei. Ganditi si depre jungla de afara, si despre voi. Daca nu ganditi destul, aduceti-va oameni care sa va ajute. Cand e ceva de facut, faceti. Cand nu se mai poate, aruncati cartile pe masa si iesiti din joc. Nu riscati mai mult decat va puteti permite sa pierdeti. Oare de ce am impresia ca descriu cum se joaca bine poker?

Si, cat de repede se poate, intrebati-va, asa, ca Radu: de ce fac asta? Raspunsul e unul din cele mai importante pentru tot ce vi se va intampla in continuare.

Reply to this comment

Avatar

Daniel

July 15th, 2009 at 1:02 pm

Daca ma gandesc la Steve Jobs sau Bill Gates, parca vad un alt motiv al aparitiei unei firme. Si anume compania este doar o unealta de care ai nevoie ca sa-ti pui in practic un vis, o idee mareata. Banii care vin dupa ar fi doar o consecinta, nu un scop in sine.

Reply to this comment

Avatar

Clement Dan

July 15th, 2009 at 7:23 pm

Eu am facut o firma din fix doua motive:

1. Fin’ca intr-o dimineata, in timp ce ma barbieream chior de nesomn din cauza de pregatirea unui event pentru intreprinderea la care lucram, mi-am zis: “Pana cand si inca cati bani mai fac pentru altii in loc sa faca altii pentru mine?”

2. Fin’ca eu sunt antreprenor din fire. Antreprenor e unu’ cam handicapat: el/ea sufera de neputinta de a simula munca de la noo la cinci si de a lua ordine de la … diversi… Cei mai multi pot. Ceilalti isi fac firma.

Succes si tineti minte: ca angajat mai ai si drepturi, ca patron ai numai obligatii.

Reply to this comment

Avatar

varujan

July 15th, 2009 at 11:11 pm

Bravo Radu! Ți-ai făcut un blog ca lumea, arată foarte business dar și în stilul tău. Mă bucur pentru el și mă bucur și pentru mine că mai am ceva interesant de adăugat la lista cu chestii de citit

Reply to this comment

Avatar

andi

July 16th, 2009 at 10:04 am

Salutare tuturor,

Foarte interesante tema si articolul lui Radu; la fel si comentariile pe care le-am citit aici.

Trebuie sa incep prin a spune ca NU sunt antreprenor, dar am cunoscut si am lucrat cu antreprenori, unii dintre ei foarte speciali. Din acest motiv, cred ca am reusit, daca nu sa-i cunosc foarte bine, macar sa intuiesc putin din felul lor de a fi, din modul lor de a se comporta, sa inteleg ce-i motiveaza…

Sunt de acord cu ce s-a scris aici. N-as vrea decat sa mai adaug un element, care mi se pare fundamental pentru aceasta tema: la intrebarea “de ce iti faci firma?” (adresata, evident, unui antreprenor!), as fi tentat sa raspund “Pentru ca am asta in ADN-ul meu! Pentru ca nu am, pur si simplu, alta optiune! Pentru ca nu sunt facut pentru altceva! Pentru ca asta trebuie sa fie “dulcea mea povara”!
Cred ca multe din “motivele” enumerate aici sunt foarte corecte si ele nu exclud ceea ce am adaugat eu, cu mentiunea ca antreprenorii “adevarati” AU, cu siguranta acest “microb” in ei, el exista acolo…si chiar daca nu iese la suprafata “la 21 ani”, cu siguranta va iesi la suprafata mai tarziu…

Reply to this comment

Avatar

Serban

July 17th, 2009 at 10:13 pm

Hello,

Din experienta mea personala ca angajat am intalnit urmatoarele 2 mari categorii de firme:

1. Firma ca afacere de familie – Aici intra, flower power, unul sau mai multi membri ai familiei asta fac si din asta traiesc. Motivul principal al deschiderii firmei ar fi beneficiile pe care ti le ofera aceasta intr-o anumita activitate, diverse artificii fiscale, faptul ca poti sa “scoti” profit cu angajati neincadrati tocmai legal. Acest tip de firma nu este scalabila in general, ramane pe linia de plutire (practic cam asta e scopul). Exista un risc ridicat ca managementul (daca se poate numi asa) sa nu ia decizii corecte fiind influentati emotional. In Romania exista si acest gen de firme, care sunt ok, dar procentul este mult mai mic.

2. Firma ca o sustinere legala a unei idei, a unui ideal chiar, a unui model de business in care antreprenorul sau antreprenorii cred cu tarie. Despre asta s-a scris mai sus in post si comentarii.

Principala delimitare o reprezinta faptul ca la punctul 2. se pune accentul pe oameni, iar antreprenorul sau antreprenorii sunt determinati sa-si foloseasca toata energia pentru a crea o COMPANIE si nu doar o firma.

Personal consider ca tranzitia de la 1. la 2. se poate face numai in momentul in care antreprenorul sau antreprenorii realizeaza ca nu trebuie sa treaca tot flow-ul de informatie al firmei prin ei, si ca nu trebuie sa se priceapa in detaliu la toate aspectele (sau sa traiasca cu aceasta impresie), si sa faca pasul decisiv sa angajeze valori pe pozitiile de management, sa co-intereseze angajatii astfel incat sa traga in aceeasi directie.

Reply to this comment

Avatar

Ron

August 14th, 2009 at 8:59 pm

M-am molipsit si eu de acel microb la 24 de ani. E adevarat, o ai in sange, in ADN, atunci cand iti dai seama ca privesti tot ce e in jurul tau dintr-o alta perspectiva…ca si cum ai vedea intr-un cod pe care doar unii il pot percepe. Mi-am dat seama de asta in timp ce lucram la o brosura a prezentarii firmei mele, asa – ca simteam ca e nevoia sa ma fac mai “prezentabil”. M-a socat atunci cand mi-am vazut o mare parte din idei regasite in mai multe site-uri de prezentare ale concurentei de care nici macar nu auzisem…Insa ai nevoie de oameni care sa imparta acest spirit cu tine, la inceput e critic. Singur nu poti, iar ca antreprenor iti doresti (on the other side) ceva de care ti se acreste ca angajat (de cele mai multe ori) : “sa ti se spuna cateodata ce sa faci”. Spun asta ca pe o nevoie acuta de a te sfatui cu cineva, de a-ti proba ideile cu persoane care te pot intelege, si nu in ultimul rand sa ti se poata evalua o decizie in afara de tine, inainte ca ea sa fie pusa in practica.

Reply to this comment

Comments on other blogs

Add comment to Ron

  • adnana: I have just finished reading Bad Blood and it is just incredible. What I found it also incredible wa [...]
  • Florin Miron: As usually a cold shower from Radu. It's good and reasonable advice for entrepreneurs, not necessary [...]
  • Eduard: Excellent description on bitcoins, lol. and this was 4 years ago. [...]
  • Diana: Suntem in 2017 si se pare ca BTC inca se dezvolta. [...]
  • Flaviu Butean: Si eu folosesc 1Passoword, pe care il recomand mereu, cred ca este de un real folos. Nu stiu daca m [...]
Radu Georgescu
GECAD Group