$theTitle=wp_title(" - ", false); if($theTitle != "") { ?>
Ooooh… what a storm we had yesterday! I didn’t even get to close the windows and the power was out. I realized that (not for 5 minutes, but probably for a few hours) I wouldn’t have access to my laptop, internet, TV, radio, light to read. What’s worse, my phone didn’t work for half an hour either, as I wanted to read some emails.
And yet I probably had the most beautiful evening in years: I read by candle light… nice memories from “before the Revolution” came to mind – with my mum telling me not to read by candle light because it would hurt my eyes, and me trying to cheat and read another chapter or two before going to bed (sometimes – when I had batteries – with the flashlight under the covers); then I played the guitar (also by candle light) with my family; I rediscovered that the evening is in fact very long and pleasant and that it doesn’t end after a few emails, excels or twitters.
I have decided: tonight I’m turning the power off again.
(English version by Teodora Popescu)
Original Romanian version
Vijelie
Ooooo…. ce vijelie a fost ieri! Nici n-am apucat bine sa inchid geamurile, ca a cazut curentul. Am realizat ca (nu pentru 5 minute, ci probabil pentru cateva ore bune) nu am laptop, internet, tv, radio, lumina sa citesc. Inca mai rau, jumatate de ora nu a mers nici telefonul mobil sa-mi iau ceva e-mail.
Si totusi am avut probabil cea mai frumoasa seara din ultimii ani: am citit la lumanare…. ce amintiri „dinainte”, cu mama spunandu-mi sa nu mai citesc la flacara ca-mi stric ochii, incercand totusi sa mai fur un capitol-doua pana sa ma culc (uneori – cand aveam baterii – cu lanterna sub plapuma), am cantat la chitara (tot la lumanare) cu familia, am redescoperit ca seara este de fapt foarte lunga si placuta, nu se termina dupa cateva mailuri, exceluri sau twitters.
M-am hotarat: diseara opresc din nou curentul.
Meg
July 2nd, 2009 at 11:03 am
Hi, Hi! daca era iarna ti se oprea probabil si centrala termica. atunci sa vezi romatism cu suba pe tine. mie mi se pare ingrijoratoare lista lunga a lucrurilor care nu merg fara curent electric (care e chiar mai lunga, daca adaugi si aerul conditionat, frigiderul, etc) si care de la un punct nu sunt numai device-uri tehnologice ale omului modern fara de care se poate trai insa nu se poate face business nici macar fara telefon, dar chiar chestii esentiale. ducem o viata din ce in ce mai fragila si mai dependenta, si nu e nimic romantic in asta. ia sa stai la lumanare 1 luna!
Radu
July 2nd, 2009 at 12:53 pm
@Meg: De acord cu tine! Si totusi ce bine si interesant este sa poti transforma o experienta cu potential de injuraturi (s-a oprit curentul… !@#$%^&*!!!) intr-o experienta agreabila…. sa poti gasi partea frumoasa in lucrurile care ti se intampla… imi aminteste de Pollyanna 🙂
TheBride
July 2nd, 2009 at 12:00 pm
Asa e. Lumina unei lumanari si un cantec de chitara fac minuni intr-o seara cu ploaie torentiala:)
Eu
July 2nd, 2009 at 12:15 pm
Până la urmă, vijelia a oprit curentul prima dată sau… ? 😀
Valerica
July 2nd, 2009 at 12:30 pm
Cred ca frigiderul n-a fost la fel de incantat de efectul artistic al vijeliei, totusi 😀 (vorbesc din experienta…)
TheBride
July 2nd, 2009 at 1:01 pm
@Valerica: Nu stiu daca frigiderul nu a fost incantat dar utilizatorii sigur nu:))) Depinde cat a tinut pana de curent.
Dana
July 2nd, 2009 at 2:54 pm
Poate fi – si chiar cred ca este – romantic, agreabil, cind ti se intimpla o data si cind ai contextul familial adecvat acestei perceptii.
Dar uite ca nu pot sa nu fiu de acord cu Meg: cu multi, foarte multi ani in urma, m-am dus pentru prima oara intr-un sat, in vizita la cei care urmau sa-mi devina al doilea rind de parinti (locul de bastina al sotului meu); sat sarac, neelectrificat. Acolo, prima grija a stapinei casei dimineata, era sa curete sticlele de lampa si sa umple rezervoarele acestora cu gaz, pentru a fi pregatite pentru seara, cind se aprindeau 5-6 lampi, ca sa poti umbla fara sa te impiedici prin toata casa. Una dintre ele raminea aprinsa toata noaptea, cu fitilul coborit la minim, pentru orice eventualitate. WC – ul era in curte, mincarea se facea pe plita; in timpul iernii, girla ingheta si satenii luau “lespezi” de ghiata pe care le depozitau in gropi special facute, captusite cu fin si aveau ghiata toata vara pentru bauturi (mincarea se facea zilnic, nu era nevoie sa o tii la mai rece decit clasica magazie sau camara). Apa se aducea de la fintina din curte. Nu exista TV, radio; postasul aducea – pe bicicleta – o data pe zi, corespondenta si ziarele.
Departe de mine ideea de a face elogiul acelor vremuri, dar – la fel ca Meg – nu ma pot impiedica sa nu constat cit de dependenti am devenit de binefacerile civilizatiei! Nici cartela de intrare in bloc nu o pot folosi daca nu este curent! (cheia obisnuita, clasica, nu mai exista!) si trebuie sa bat in geam la un vecin de la parter, sa vina sa imi deschida…
Valerica
July 3rd, 2009 at 3:30 am
@ The Bride – ai dreptate 🙂 dupa 11-12 ore cat am lipsit eu de-acasa, frigiderul nu mai simtea mare lucru, eu insa am fost tare nefericita…
@ Radu – una inca si mai putin simpatica: azi (ieri) am avut avarie in reteaua electrica la birou – am pierdut (in sensul ca n-am mai avut acces la) munca de 2 ore… Spre deosebire de Meg, eu una sunt relativ incantata ca multe lucruri functioneaza mai bine, mai repede, mai eficient cu tehnologiile. Nu-mi place nici mie insa cand incep sa dea rateuri 😀
Aurora Georgescu
July 3rd, 2009 at 10:03 pm
Nu va jucati cu focul! Uite ce se intampla: doar ce a aprins Radu lumanarea si au luat foc condeiele. Pardon, tastele. Si daca tot arde, de ce sa nu pun si eu paie pe foc? Bravo Radu! Se merita cate o pana de curent din cand in cand.
Si pentru sceptici: intrerupeti curentul asta seara si maine dimineata veti constata ca sunteti mult, mult mai odihniti decat dupa nopti “luminate” si mult mai imbogatiti sufleteste, fiindca veti avea timp sa redescoperiti micile nimicuri care derobotizeaza omul.
zvoner
July 6th, 2009 at 11:33 am
Am avut o experienta asemanatoare la o pensiune de pe Valea Cernei, in mijlocul unei furtuni care ne obligase sa ne refugiem acolo peste noapte. Proaspat intorsi din Europa pe care o parcursesem ca un uragan, am parcat frumos masina cat mai la fereala de cracile care tot cadeau primprejur si am luat o camera: fara curent, fara lumina, doar apa de la chiuveta care curgea strict prin diferenta de presiune si cerul brazdat de fulgere luminand la intervale mobilierul.
A fost cea mai frumoasa seara din ultimii ani. Una in care ne-am putut auzi gandurile si am putut sa respiram un pic viata asta care curge pe langa noi. Ca in taberele de demult, dupa ce se dadea stingerea.
A doua zi am luat-o de la capat cu alergatura, fir-ar…