What is the value of a company?

In: Entrepreneurship / 28 comments

29 Jun 2009

Hehe, many people ask me about ways to evaluate a tech company. Connoisseurs even suggest answers (NPV, multiples, comparatives… anyway, I won’t bother you with that now). I always wanted to make myself clear that that is not what you want, but I couldn’t find the most convincing way to express it. My mom just told me a joke, a joke that I think perfectly defines the valuation methodology in which I believe:

Two guys are walking through the desert, both of them terribly thirsty. At some point, they see two bags – one with gold and one with bread. The first man, who was more cunning, says:
– I’ll take the gold because it’s heavier. And you’ll take the other bag because it’s lighter.
Both of them move on. While carrying the bag with bread, the second man takes a piece from time to time and restores his strength. The first man, already exhausted, says:
– It’s a bit boring to walk like this on and on, so let’s play a game, let’s play market place!
– Ok.
– Take your merchandise out. How much is a slice of bread?
– A bag of gold.
– But why is it so expensive?
– Expensive? Well, then, take a walk through the market and buy something cheaper.

So (especially in these days of crisis): if you let yourself dragged into a financial negotiation (NPV, multiples etc…) you arrive at a very low value. But if you manage to prove that your product / technology / company has something unique, something that the potential buyer really needs, then the value may be set like in the joke above. And you struck gold…

How to do that is the answer to a different question: in my opinion, the best thing is that from the beginning, as early as the start of your company, you should have in mind a set of potential buyers. You then have a few years to study the products and the strategy of those buyers, understand what they don’t have and try to build that. If you find a set of two-three companies that need the same added value, then it’s even better. You can, at some point, increase the value of the company additionally through a pseudo bid (people call it “competitive process”).

Now going back: The things I mentioned above establish the value of a company in case you want to sell it. Oooooh… if you don’t want to sell it, how could you assess a company? I have no idea, because I am thinking that no matter what object I have (a tomato, an apple, a chair…) – that object doesn’t have an intrinsic value expressed in money; only the amount someone is willing to pay might represent at some point the value of that object. It’s the same with a company and we go back to the joke’s moral.

Ok, good luck with your work and with increasing the value of your company!

(English version by Teodora Popescu)

Original Romanian version

Care e valoarea firmei?

Hehe, ma intreaba multa lume despre modalitati de evaluare a unei companii de tehnologie. Cei mai cunoscatori chiar sugereaza raspunsuri (NPV, multiplii, comparative…. ma rog, nu va bat capul cu astea acum). Mereu incercam sa ma fac inteles ca nu asta este ce-ti doresti, dar nu gasisem metoda convingatore de exprimare. Acum tocmai am primit un banc de la mama, banc care cred ca defineste perfect metodologia de evaluare in care eu cred:

Merg doi printr-un pustiu, ambii obositi, avand o sete nebuna de apa. La un moment dat, vad doi saci – unul cu aur, al doilea cu paine.. Acela care e mai hatru zice:
-Eu am sa iau sacul cu aur, ca este mai greu. Iar tu ai sa duci celalalt sac, caci e mai uşor.
Ambii merg mai departe. Ducand sacul cu paine, acesta mai ia cate o bucata, si isi restabileste putin cate putin puterile. Al doilea, deja s-a epuizat, si spune:
– E cam plictisitor sa mergem, hai să ne jucăm de-a piata!
– De acord.
– Scoate-ti marfa. Cat costa o felie de paine?
– Un sac de aur.
– Da de ce asa de scump?
– Scump? Pai, atunci mai plimba-te prin piată si cumpara mai ieftin.

Deci (mai ales in zilele noastre de criza): daca te lasi purtat intr-o negociere financiara (NPV, multiplii, etc…) ajungi la o valoare foarte mica. Daca reusesti sa demonstrezi ca produsul/tehnologia/compania ta are ceva unic, ceva de care potentialul cumparator chiar are nevoie, atunci valoarea se poate stabili ca in bancul de mai sus. Si te-ai scos…

Cum anume faci asta, este raspunsul la o alta intrebare: dupa parerea mea, cel mai bine este ca inca de la inceputul companiei sa iti pui in minte un set de potentiali cumparatori. Ai apoi la dispozitie cativa ani in care sa studiezi produsele si strategia respectivilor, sa intelegi ce anume le lipseste si sa incerci sa construiesti exact acel lucru. Daca gasesti un set de doua-trei companii care sa aiba nevoie de aceeasi valoare adaugata, atunci este inca si mai bine. Poti la un moment dat sa cresti valoarea firmei suplimentar chiar printr-o pseudolicitatie (lumea ii spune “proces competitiv”).

Revenind insa: tot ce povesteam mai sus stabileste valoarea companiei in cazul in care vrei sa o vinzi. Aaaaa…. oare daca nu vrei sa o vinzi cum s-ar putea evalua o companie? Aici nu am nici o idee, caci ma gandesc ca orice obiect as avea (o rosie, un mar, un scaun…) – el nu are o valoare intrinseca exprimata in bani, ci doar suma pe care este cineva dispus sa o plateasca poate reprezenta la un moment dat valoare obiectului. La fel si cu o companie si ne intoarcem la morala bancului.

Hai sporuri la cresterea valorii companiilor!

Comments

Avatar

Mihai Vinatoru

June 29th, 2009 at 10:20 am

Conteaza foarte mult cu cine stai de vorba, cu cine discuti achizitia. In functie de asta, poti sa-ti articulezi discursul. Daca discuti cu un CEO, mai putin interesat de aspectul financiar, dar care doreste mult tehnologia ta, din varii motive, te-ai scos. Pe de alta parte, daca stai de vorba cu cineva de la departamentul lor financiar, in mod sigur te va luat cu lucruri mult mai concrete, care sa-ti lase cat mai putin loc de intors.

Reply to this comment

Avatar

Radu

June 29th, 2009 at 10:28 am

@Mihai Vanatoru: Corect! Aici intram in tehnici de negociere – cu cine sa stai de vorba. In tactica negocierii pretului “corect”, va fi unul din elementele de maxima importanta.

Reply to this comment

Avatar

catalinpetru

June 29th, 2009 at 10:53 am

tare bancu 🙂

parere:
lasa in rss feed, doar inceputul post-ului de pe blog
astfel omul e fortat sa dea click sa citeasca tot articolul pe site
altfel il citeste in rss reader doar

mersi ca scrii

Reply to this comment

Avatar

Geea

June 29th, 2009 at 10:55 am

A inceput sa ma preocupe si pe mine subiectul acum mai bine de 2 ani, cand am fost contactati de un fond de investitii care ne-a intrebat cat vrem pe companie, iar noi am ramas complet debusolati, neavand nici cea mai vaga idee cat ar valora compania si cat sa cerem pe ea.

De atunci, au tot aparut articole despre preluari de companii si pretul la care au fost cumparate actiunile (daca preturile comunicate sunt si cele reale) si mi-am mai facut o idee despre ce inseamna valoarea unui business.

Ce am inteles este ca nu exista o formula matematica general valabila. Piata face pretul, cum ai spus si tu: daca cineva e dispus sa iti dea o anumita suma, aia e valoarea la un moment dat.

Reply to this comment

Avatar

Radu Vilceanu

June 29th, 2009 at 11:03 am

Bancul e esenta. Sigur ca depinde si daca firma vanduta este unic ofertant al produsului sau daca are un market share ireal de 50%+

In plus parerea mea este ca, mai ales in vremuri de criza, in care vanzarile sunt mai greu de anticipat cu exactitate, probabil ca succes la vanzare au afacerile care genereaza venituri recurente tocmai pentru ca pot fi mai usor prevazute.

my 2 cents

Reply to this comment

Avatar

Razvan Tirboaca

June 29th, 2009 at 11:37 am

@radu @catalinpetru sa lasi in reader doar inceputul postului a fost o chestiune dezbatuta pe bloguri acum vreun an si nu inteleg de ce .. de ce ma fortezi sa intru pe blog cand te pot citi din reader?

Daca ai avea reclama pe blog as intelege cat de cat logica, dar cum nu e cazul .. pierzi cititori. Eu citesc readearul de pe mobil si de multe ori ii sar pe cei cu feed partial pentru ca ma iau cu celelalte stiri din reader. NU face greseala asta!

Scuze de offtopic si succes la scriere, iti urmaresc blogul 🙂

Reply to this comment

    Avatar

    Radu

    June 29th, 2009 at 11:52 am

    OK, am inteles ca sunt doua tipuri de pareri, multumesc mult pentru sfaturi. Studiez subiectul si iau o decizie.

    Reply to this comment

      Avatar

      catalinpetru

      June 30th, 2009 at 8:14 am

      @razvan @radu
      nu sunt eu atat de tehnic
      dar in rss cred ca poti vedea doar cati abonati ai, nu si care ce citeste
      nu?!?
      intr-adevar pt cititor e mai facil in reader
      dar pt cine scrie, macar atat pot sa fac, sa ma duc pe site sa vada si el ce si cum se citeste
      daca inceputul postului mi se pare interesant
      printre putinele lucruri ce le pot da si eu, fata de cel care da scriindu-mi

      Reply to this comment

        Avatar

        Radu

        June 30th, 2009 at 9:46 am

        @calinpetru: inteleg ce zici si initial parea ca ai dreptate. Dupa ce m-am gandit revin si spun ca, desi ce spui tu ar fi mai comod pentru mine, important este (ca de obicei) sa-i fie comod clientului. In cazul de fata – cititorul blogului. In orice activitate ai succes daca te pui in papucii cumparatorului (care fie cumpara un produs, o idee, un click….) si ii faci viata cat mai usoara. Deci, obiectivul meu nefiind sa-mi fac viata mea usoara, ci sa fac viata cititorului usoara, voi lasa feedurile rss complete.
        Multumesc mult – cred ca sugestiile de genul asta ma vor ajuta pe mine sa fac un blog mai usor de citit.

        Reply to this comment

Avatar

Mihai Ghita

June 29th, 2009 at 2:08 pm

Teoretic ai putea sa faci asa – sa-ti alegi cu cativa ani inainte posibilii cumparatori si sa vezi ce le trebuie. Practic insa pana cand ajungi tu sa oferi ce le trebuie poate isi fac singuri sau cumpara din alta parte.

Cred ca abordarea cea mai buna e sa-ti construiesti un business fara sa ai neaparat intentia de a-l vinde. Cu cat ai mai putina nevoie/interes sa-l vinzi cu atat vei avea mai multe oferte.

Offtopic: roaga pe cineva sa se uite 2 minute prin css. In IE6 coloana din dreapta se duce jos de tot, unde se termina cea din stanga. E un bug foarte raspandit la bloguri, dar care se rezolva foarte usor.

Reply to this comment

Avatar

GentleArsonist

June 29th, 2009 at 2:19 pm

metafora cu sacii prin desert ar putea avea valoarea ei (statistica) de adevar daca am trai prin desert 🙂
Din pacate pentru ofertanti (si din fericire pentru noi ceilalti) nu traim intr-un desert asa ca metafora s-ar cere un pic rafinata.

Dar imi place abordarea ta metaforica, e un bun inceput :p

Reply to this comment

Avatar

Jan

June 29th, 2009 at 5:14 pm

Tind sa fiu de acord cu Ghita, personal nu-mi place idee a incepe un business care are ca scop exit-ul.
Cred ca depinde foarte mult de antreprenor abordarea asta. Un exemplu de business tech de succes care eu zic ca a fost gandit cu exit din capul locului ar fi Blogger (Evan Williams and Meg Hourihan / Pyra Labs). Urmatorul proiect al lui Evan fiind Twitter 🙂 (guess what)

Reply to this comment

    Avatar

    Radu

    June 30th, 2009 at 9:59 am

    @Jan: extrem de interesanta provocarea comentariului tau: cred ca deschide doua subiecte extrem de interesante, pe care o sa va propun sa le discutam saptamana viitoare:

    1. Pentru ce faci firma? Tu antreprenor, acela care incepe de la momentul zero, care are in prima secunda de existenta a firmei 100% din nimic…. care este obiectivul tau? Mergand mai departe… Cel care investeste banii in firma – investitorul (a se remarca diferenta intre investitor si antreprenor) – el ce obiective are? Sunt cele doua tipuri de obiective disjuncte sau pot fi moderate intr-un compromis acceptabil ambilor?

    2. Care sunt rolurile importante intr-o companie? Care sunt rolurile care creeaza conflicte de interes si deci nu pot fi sau nu ar trebui sa fie acumulate intr-o singura persoana? antreprenor vs. investitor; actionari vs. director general (cu definitiile cuvantului “patron”); director financiar vs. director de vanzari. conflicte clasice intr-o companie, care trebuie cunoscute si gestionate ca atare inca de la momentul antreprenoriatului.

    De dezbatut 🙂

    Reply to this comment

Avatar

Clement

June 30th, 2009 at 11:44 am

Foarte tare, si initiativa si formatul 🙂
Valoarea unei companii ne preocupa si pe noi, dupa cum stii, cu atat mai tare azi cand e mai greu de estimat… sau cel putin greu de estimat asa sus sum isi doreste vanzatorul 😉
Sa ne citim cu bine!

Reply to this comment

Avatar

Razvan Tirboaca

June 30th, 2009 at 12:06 pm

@radu , apropo de antreprenor vs investitor ca si mentalitate, eu vad investitorul (nu fondul de investitii) fiind urmatorul nivel al antreprenorului. Adica eu pornesc un biz, fac bani si incep sa investesc in alte proiecte. Bun.

Indiferent daca proiectele ulterioare le conduc tot eu sau raman silent, nu mai sunt antreprenorul ala de acum cativa ani sarac si visator. Cu alte cuvinte, gandesc proiectul de la inceput ca un business solid avand deja experienta unui exit.

Deci mi-e greu sa cred ca antreprenorul aflat la primul business (profitabil) il gandeste, de la inceput, pentru exit.

Intrebarea acum vine: care este momentul in care treci de la a-ti conduce pasional firma la a-ti conduce (gandi) “business” firma?

Reply to this comment

Avatar

Jan

June 30th, 2009 at 12:15 pm

Chiar sunt curios de ce vor zice cititorii tai la punctul #1, merita un post dedicat 🙂

Reply to this comment

Avatar

Hamsia

July 1st, 2009 at 9:25 am

Radu, mai conteaza ceva la evaluarea firmei: cit de frumoasa poti sa o faci. Cei mai multi antreprenori isi sustin eforturile cu campanii de imagine. Asta ca sa nu mai vorbim de diversele stiri sau interviuri, in care patronii vorbesc ca li s-a oferit o suma de doua milioane sau zece milioane, sau fara numar, fara numar – ca doar cine poate sa verifice?

Reply to this comment

    Avatar

    Radu

    July 1st, 2009 at 9:50 am

    @Hamsia: Inteleg doua tipuri de “infrumusetare” a firmei.

    1. Aranjarea *legala* a contabilitatii astfel incat ratele si indicatorii sa arate cat de bine pot arata (de ex: debt vs. equity, rate de stocuri, etc…). Asta este bine de facut in orice caz, atat in vederea unei achizitii, cat si in vederea unui imprumut bancar sau chiar in vederea semnarii unui contract mai mare, in care clientul te intreaba cat de sanatos esti (compania :-))

    2. Aranjarea de tip marketing este importanta de asemenea, observatia fiind ca o campanie de marketing in aceasta directie trebuie sa fie extrem de bine focalizata catre grupul de potentiali investitori. Nu cred in nici un fel ca a spune la televizor ca ai avut x oferte de y milioane va impresiona un investitor sau cumparator adevarat. Pentru ei trebuiesc pregatite mesaje reale, verificabile cum bine zici, trimise pe canale specifice.

    Reply to this comment

Avatar

costi milchi

July 1st, 2009 at 12:34 pm

My two cents …
Frumusetea este in ochiul cumparatorului. La companiile de tip “soft”, adica cu multa proprietate intelectuala, tehnologie, etc., tehnicile de evlauare clasice sunt un fel de instrumente aditionale de negociere, pe care unii le folosesc mai bine, altii mai rau, ca sa ilustreze anumite puncte. Cumparatorul zice ca mai ai pana la break-even, si ca profiturile viitoare sunt dincolo de orizont, deci firma nu valoreaza nimic, vanzatorul zice ca o sa fie ceva unic si nemaivazut, care n-o sa ia o milionime din piata mondiala, ci o s-o ia pe toata, doar ca nu acum, ci la anu’. Conteaza cata nevoie are cumparatorul de firma ta, si cat de usor e sa gaseasca una similara, sau sa-si faca el ce-i trebuie. Acum, nu la anu’. Iar Radu stie foarte bine asta, si o si zice destul de clar.
Iar la intrebarea oarecum retorica a lui Radu: de ce cresti firma (ca sa glumesc un pic, e cam ca “e mai bine desteapta sau frumoasa”), as zice ca firma are o valoare in orice clipa de viata a ei; cand cineva iti da pe ea peste (sau mult peste) valoarea din momentul ala, e bine s-o vinzi, daca nu ti-o cumpara nimeni, o cresti, incercand sa o faci sa si produca in timpul asta. Asa cum esti constient in fiecare clipa daca ai o nevasta frumoasa sau urata, e bine sa stii in orice clipa si daca ai o firma valoroasa sau ne. Mai ales ca firma poti s-o si vinzi 🙂

Reply to this comment

Avatar

mihai

July 20th, 2009 at 11:10 am

salut,
sunt in fata unei situatii si inca nu m-am decis in ce structura sa fie actionariatul si nici care o sa fie actionarul, unei noi activitati pe care doresc sa o incept, daca ma puteti ajuta cu niste sugestii.

unu are o idee de business , un business de perspectiva, un business frumos cu posibilitate mare de crestere cu investitie de 100.000 de euro, are 4 variante:

1. il face singur, dar dureaza 1 an il promoveaza greu pentru ca nu are suficienti bani, abia in cel putin 12 luni incepe sa produca/ exista varianta sa nu-l mai poata continua si a pierdut ideea, si poate tot businessul- avantaj dar poate detine el tot (poate detin 100 % dintr-un rahat 🙂 )

2 il face cu un partener care are capital, si suport – dar dureaza 6 luni, pt ca nu are tot know-how-ul, partenerul, avantaj -noul proiect ajuta businesul partenerului sa creasca si mai mult, proiectul se va finaliza- dezavantaj – partenerul poate face el singur businesul.

3 il poate face cu partener care capital are suport si il poate face in 3 luni pentru ca partenerul are capital are tot knowhow-ul- dar ii poate afecta businessul actual-al partenerului, ii va lua un procent destul de mare din piata partenerului- dar banii pe care ii va scoate partenerul, din acest poiect ar acoperii de mai multe ori pierderile pe care le-ar avea partenerul cu businessul lui principal.

4.il face cu un alt partener care dispune de numai de capital, si realizarea proiectului s-ar realiza in 9 luni – dar n-ar avea tools-urile de promovare pe care le-ar avea in varianta 2 si 3.- solutie cu risc de nereusita- din cauza lipsei de rabdare a partenerului sa inceapa sa soata bani.

o alta neclaritate este sub ce forma este corect procentajul actionariatului? este destul de clar ca fara un partener business-ul nu s-ar putea face, si atunci cum evaluez ce aduce fiecare in firma

m-am gandit la mai multe variante:

1. se poate face 50/50 – calculam banii si valoarea know-how-ului adus de partener, ii trecem ca si datorie a firmei catre partener- iar cand firma scoate banii ii ia banii inapoi-dar te gandesti daca e corect 50/50 pentru ca business-ul poate face milioane de usd anual, dar suma investiti de 100000 – va face tot 100000 euro, pe de alta parte, ideea nu face nici un ban fara acei 100.000.

2. ii prezinti ideea partenerului ii ceri sa investeasca in ideea si-i propui ca o sa-i dai inapoi suma inmultita cu un coeficient,si ii garantezi cu ce?-toate partile firmei, cu 50 % din firma iar la exit-ul din actionariat ii dai banii – de ce ar mai iesi din firma daca businessul merge?

multumesc!

mihai

Reply to this comment

    Avatar

    Radu

    July 21st, 2009 at 9:17 pm

    Mihai,

    tot ce spun mai jos nu este un sfat, conform stuff-ului legal prezentat in blog, ci doar o parere despre cum as face eu intr-o situatie similara. In plus chiar nu cunosc toate amanuntele pentru a putea fi in masura sa dau un sfat.

    Asa, deci plec de la urmatoarele premise:
    – in afara de idee ai si tot (sau macar toata partea tehnica si o parte din partea de business) knowledge-ul necesar construirii produsului si businessului respectiv;
    – barierele de intrare nu sunt foarte mici, respectiv “ideea” nu este doar o idee, pe care daca o dai pe gura oricine poate veni sa o replice;
    – ai deja un “proof-of-concept”, un prototip.

    Parerea mea despre alternative:

    Pe scurt, eu as alege varianta 3. Full speed, win-win, toata lumea fericita. Alegere fara prea mari batai de cap.

    Pe larg, sunt convins ca exista muuuulte amanunte care nu au avut loc in poveste, amanunte care fac viata inca si mai interesanta. Atunci sa dezvolt un pic toate alternativele pe care le-ai prezentat, poate te poate ajuta in gandire:

    1. Este extrem de bine sa ai intotdeauna gandita si pregatita varianta “fac eu totul”. Esti pana la urma singurul pe care te poti bizui neconditionat. Si, ca sa nu pierzi timp (orice alternativa care pare sigura se poate dovedi nefezabila pana la urma dintr-un motiv sau altul), in locul tau chiar as incepe pe bune implementarea in acest scenariu (repet, singurul sigur sigur)

    2. Nu inteleg dezavantajul prezentat decat in masura in care partenerul respectiv are o fire mai putin etica si exista deci riscul sa “fure” ideea. Nu pare sa fie un dezavantaj real, pentru ca a) zici ca nu are knowledge si b) am plecat de la premisa ca tu ai mai mult decat o idee. In plus te poti proteja contractual. Una peste alta insa, daca tu nu esti confortabil cu partenerul, nu te baga!

    3. Pare sa fie partenerul preferat si de tine, mai ales pentru ca esti preocupat de partea etica – te intrebi daca e OK sa ii iei piata. Dar, cum ziceai si tu – el va castiga mult mai mult decat pierde din micsorarea pietei, si cata vreme totul este facut cu deschirere, suntem OK. Aceasta alternativa iti asigura viteza, iti garanteaza se pare o piata, este perfect!

    4. Pare sa fie o solutie de mare avarie, as pune-o la dos, are aproape numai dezavantaje.

    Una peste alta, ordine mea de prioritati este 3,1, 2, 4. As incepe 1 si 3 in paralel, imediat cand iese 3 – great! Daca 3 cade, mutam pe 2 (intre timp 1 lucreaza). Daca dispare si 2, probabil a trecut deja un an si 1 a rezolvat treaba. In caz de mare necaz apelam la solutia de avarie 4.

    Cu actionariatul chiar se poate face in multe variante, totul pleaca de la o estimare a “cat valoreaza ce ai tu acum?” Apoi e matematica. Daca dupa negociere il convingi ca ideea ta face 50K, el vine cu 100K pe care ii investeste in firma, el va avea 67% (100/150) si tu 33% (50/150). El nu isi va lua banii inapoi, caci ei sunt investiti, va lua insa 67% din eventualele profituri. E delicat, o sa incerc sa fac un post mai amplu despre metode de structurare a investitiilor (investitie, exit, imprumut, mezanin, optiuni convertibile…). Alternativele sunt foarte multe si chiar depind extrem de tare de situatia concreta, mai sfatuieste-te cu cineva mai priceput in structurare…

    Poate chiar cineva care mai citeste posturile astea mai are vre-o idee…

    Bafta mare!

    Reply to this comment

Avatar

Yndy

July 23rd, 2009 at 2:26 am

Ceea ce spui tu privind valoarea are sens in 1% din cazuri. Da, daca ai o tehnologie care chiar este unica si care se potriveste manusa unei companii, atunci valoarea firmei depaseste orice ar arata cifrele. Atunci esti in desert. Dar de foarte multe ori nu este asa ci doar antreprenorul isi “doreste sa fie asa”, exista alternative si exista timpul care poate valida un concept sau nu. Si exista o rata foarte mare de esec.

De altfel, citind despre investitiile si proiectele tale incheiate vad un succes RAV, unul sau doua proiecte in care ai iesit poate tanda pe manda si poate 6 esecuri din perspectiva obtinerii unei supra-valori. Ce ai spune despre valoarea unei firme daca te gandesti la toate proiectele incheiate excluzand RAV?

Mai interesant ar fi sa gandesti invers, daca nu ar fi business-ul tau dar ai putea sa il preiei, cat ai fi dispus sa dai?

Reply to this comment

    Avatar

    Radu

    July 23rd, 2009 at 10:16 am

    @Yndy: Da, daca te uiti la orice investitor/antreprenor vei vedea o suma mare de esecuri si cateva succese. Daca studiezi oameni ca Bill Gates, Richard Branson, vei vedea ca pana si ei (monumente de antreprenoriat) au un procent de nereusita. Sai daca la sfarsitul zilei iesi pe plus, esti OK 🙂

    Legat de valore si desert – nu am zis ca e usor sau ca este mai mult de 1% din cazuri… spun doar ca merita sa tinzi spre asta, sa discuti despre asta. si daca ridicam procentul de la 1% la 2% ne-am scos.

    Invers, cum spui – de preluat: o sa fac un post cu punctul de vedere al investitorului – ce preia, de ce, pe ce criterii.

    Reply to this comment

Comments on other blogs

Avatar

De ce iti faci firma? | Radu Georgescu

July 13th, 2009 at 10:31 am

[…] din posturile anterioare am avut placerea unui schimb de replici legat de vanzarea firmei. Cum am promis, ma intorc cu o […]

Avatar

Valoarea unei afaceri online | Cine Sunt ?

November 12th, 2009 at 6:37 pm

[…] “Your site is worth as much as someone is willing to give you for it.” … asa cum spunea si Radu intr-un post dedicat estimarii valorii unei afaceri. […]

Avatar

Cati bani valoreaza siteul meu? | trafic blog

December 2nd, 2009 at 4:05 pm

[…] site is worth as much as someone is willing to give you for it.” … asa cum spunea si Radu intr-un post dedicat estimarii valorii unei afaceri. Daca vei avea cel putin un cumparator care iti face o oferta te vei vedea in situatia de a nu sti […]

Add comment

  • Ceasuri online: Vector Watch este un ceas de care vorbeste toata lumea. O campanie de marketing ce face sa i se just [...]
  • nartip: * 'Ouale' alea depinde de care sunt...unul e un cont de banca,altul de Facebook si/sau de alte tipur [...]
  • Bogdan: Ok... Este doar o constatare sau e prezentarea unei probleme ce necesita o solutie? Un comentariu [...]
  • Andu Potorac: Eu folosesc 1Password si ti-l recomand. Rezolva problema conturilor si a tuturor parolelor, si e sin [...]
  • nartip: Fiind stearsa culoarea am crezut ca e un subsol.Macar neagra fa-o.Cu respect,nartip. [...]
Radu Georgescu
GECAD Group